Ce facem cu gunoiul produs în spaţiu? Construim astronave!
Plăcile, de formă rotundă, sunt obţinute prin topirea şi presarea deşeurilor de materiale provenite din tot felul de bunuri utilizate în cursul misiunilor spaţiale: sticle de plastic, bandă adezivă, ţesături sintetice, ambalaje din folie etc. După topire şi compactare, tot gunoiul produs într-o zi la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale este redus la un disc cu diametrul de 20 cm şi cca. 1,5 cm grosime.
Conform declaraţiilor lui Mary Hummerick, microbiolog care lucrează în cadrul acestui proiect, una dintre utilizările acestor discuri ar putea fi aceea de componente ale învelişului menit să protejeze echipajul împotriva radiaţiilor cosmice. Alte posibile utilizări ar fi: căptuşirea cuşetelor astronauţilor sau a unei porţiuni în care aceştia să se adăpostească în cazul unor furtuni solare.
Pentru moment, cercetătorii încearcă să stabilească dacă plăcile obţinute prin această metodă sunt sterile (lipsite de microorganisme) sau cel puţin suficient de sigure pentru a permite contactul zilnic cu ele, fără pericol pentru astronauţi.
Compactorul încălzeşte plasticul la temperaturi de 150-175 grade Celsius, temperaturi care s-ar putea dovedi insuficiente pentru a distruge toate microorganismele.
De asemenea, cercetătorii sunt interesaţi să afle dacă plăcile (care sunt păstrate în condiţii similare celor de pe SSI) permit creşterea fungilor şi a altor microorganisme pe suprafaţa lor, dacă sunt lăsate într-o atmosfera precum cea care ar exista într-o navă spaţială.
Gestionarea deşeurilor este o problemă importantă pentru toţi cei implicaţi în misiuni spaţiale, din mai multe motive.
În primul rând, nimeni nu vrea ca un spaţiu şi aşa strâmt să ajungă să fie aglomerat cu deşeuri. În al doilea rând, posibilităţile vor fi foarte limitate pentru un echipaj nevoit să trăiască aproximativ 2 ani pe o navă, aşa cum s-ar întâmpla în cazul unei misiuni de explorare a planetei Marte.
Astronauţii nu pot arunca, pur şi simplu, gunoiul în afara navei, deoarece acesta ar putea ajunge pe un alt corp ceresc, contaminându-l. Regulile NASA impun ca astronauţii să evite contaminarea altor obiecte spaţiale.
Un alt scop important al procesului de compactare este recuperarea apei din deşeuri, astfel încât să poată fi refolosită de echipaj. Apa este foarte dificil de transportat în spaţiu în cantităţi mari, fiind grea; de aceea, un proces eficient de reciclare a ei este esenţial pentru reuşita unor misiuni de lungă durată.
Extrăgând cât mai multă apă din deşeuri, procesul de topire/compactare a acestora contribuie la refacerea proviziei de apă a navei, dar are şi un alt avantaj: plăcile astfel obţinute vor avea un conţinut de apă foarte mic, ceea ce face mai puţin probabilă colonizarea lor de către microorganisme.
Sursa: NASA / Credit foto: NASA