O infecţie din copilărie ar putea duce la dezvoltarea unui comportament obsesiv-compulsiv

Acelaşi microb care cauzează faringita streptococică şi stări de febră poate avea implicări în apariţia tulburării obsesiv compulsive, o tulburare de anxietate marcată de gânduri repetate şi intruzive, care poate determina acumularea excesivă de obiecte şi obsesii. 

De mai bine de 20 de ani, oamenii de ştiinţă analizează această legătură. Acest nou studiu, coordonat de profesorul Daphna Joel a reuşit să urmeze traseul care a cauzat o epidemie de tulburări în cazul tinerilor şobolani. După ce au fost expuşi la streptococul A, microbul care cauzează faringita, şobolanii au început să etaleze un comportament obsesiv-compulsiv. 

• Mulți oameni suferă fără să știe de „ura față de mișcare”
• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție

În studiu, şobolanii au fost injectaţi cu streptococul A. Când şobolanii au dezvoltat anticorpi la acest microb, au fost injectaţi cu o substanţă care simula transferul anticorpilor în creier. Cercetătorii au aflat că după ce au penetrat creierul, anticorpii s-au ataşat la trei regiuni ale creierului, fiind, de asemenea, conectate la schimbările apărute la nivelul de neurotransmiţători din creier. 

Comparativ cu grupul de control, şobolani care nu au fost expuşi la microbi, ceilalţi subiecţi au înregistrat schimbări de comportament. Printre altele, şoarecii care aveau streptococul A au fost diagnosticaţi cu tulburări de echilibru şi coordonare evidenţiate prin dificultăţi de deplasare şi de alegere a produselor alimentare. De asemenea, specialiştii au observat că aceşti şobolani aveau un comportament obsesiv standard. În mod normal, dacă un şobolan este udat, acesta se va îngriji până i se va aşeza blana. Cu toate acestea, şobolanii cercetaţi s-au îngrijit mult mai mult timp decât în mod normal, ceea ce indică acest comportament obsesiv. 

Într-un experiment ulterior, oamenii de ştiinţă au constatat că anticorpii care luptă împotriva streptococului formează legături cu receptorii D1 şi D2 de dopamină din creier. Această descoperire are potenţialul de a ajuta la dezvoltarea unui tratament împotriva tulburării obsesiv compulsive. 

Sursa: Haaretz