De concentraţia acestei molecule depinde dacă embrionul va fi „acceptat” de uter, putându-se astfel nida (implanta) în mucoasa uterină, pentru a se dezvolta.
La începutul sarcinii, embrionul trebuie să se implanteze în mucoasa uterină, pentru a se putea dezvolta în continuare. Mucoasa uterină este receptivă timp de numai câteva zile în cursul fiecărui ciclu menstrual; astfel se asigură implantarea unui embrion aflat într-un stadiu de dezvoltare optim. Întregul proces biologic este extrem de complex şi modul în care este el controlat la nivel molecular este încă puţin înţeles de către oamenii de ştiinţă.
Celulele secretă IL-33 în timpul acestei faze receptive, iar proteina secretată influenţează activitatea celulelor din jur. În mod normal, aceste efecte durează puţin, astfel încât femeile să poată concepe doar într-o „fereastră” de timp de câteva zile.
Însă femeile care au suferit avorturi spontane multiple continuă să secrete această proteină timp de cca. 10 zile în plus. La aceste femei, receptivitatea uterului nu este controlată în mod corespunzător; mecanismul care stă la baza acceptării şi protejării embrionului în uter funcţionează defectuos.
În consecinţă, fie că se implantează embrioni slabi calitativ, fie că embrionii implantaţi nu beneficiază de un mediu bun pentru dezvoltare; în oricare dintre aceste situaţii, şansele de a duce la capăt o sarcină sunt compromise grav.
Cercetătorii au studiat şi pe şoareci efectele substanţelor secretate de mucoasa uterină umană. Ei au tratat uterele femelelor de şoareci cu substanţe extrase din celulele mucoasei uterine umane şi au descoperit că substanţele produse de femeile care suferiseră avorturi spontane repetate prelungeau perioada fertilă (cea în care femelele de şoarece puteau fi fecundate), însă măreau şi probabilitatea producerii avorturilor spontane.
Rezultatele sugerează că o perioadă fertilă prelungită măreşte riscul nidării (implantării) unor embrioni anormali. În plus, ea este asociată şi cu inflamaţia mucoasei uterine, ceea ce compromite dezvoltarea chiar şi în cazul unor embrioni sănătoşi. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în PLOS ONE.
Unul dintre autorii studiului, prof. Jan Brosens de la Universitatea din Warwick, a explicat că semnalele moleculare pe care le-au identificat sunt implicate şi într-o gamă întreagă de alte afecţiuni, printre care boala Alzheimer, astmul şi bolile de inimă.
Dar aceste rezultate sugerează, totodată, că aceste molecule pot reprezenta punctul de pornire pentru dezvoltarea unor tratamente ce vor putea preveni pierderea sarcinii la femeile vulnerabile din acest punct de vedere.
Sursa: Mail Online