Dintre cele 25 de schelete datând din anul 953 e.n., descoperite în situl funerar de lângă satul mexican Onavas, 13 prezintă deformări intenţionate ale craniului, iar 5 prezintă şi mutilări dentare.
„Deformarea craniului în culturile mesoamericane era utilizată pentru a diferenţia grupurile sociale unul de altul şi în scopuri rituale”, a explicat arheologul Cristina Garcia Moreno, director al programului de cercetare. Ea conduce lucrările din partea Universităţii de Stat din Arizona (SUA), cu permisiunea Institutului Naţional de Arheologie şi Istorie din Mexic (INAH).
Cele două tipuri de intervenţii – deformări craniene şi mutilări dentare – arată că arheologii au de-a face, în acest caz, cu un amestec de tradiţii ale mai multor grupuri din nordul Mexicului, a explicat Cristina Garcia Moreno.
De altfel, şi prezenţa unor podoabe realizate din cochilii de moluşte provenite din Golful California arată că influenţa popoarelor mesoamericane se întindea spre nord mai departe decât se crezuse până acum.
Mutilările dentare ar fi fost asociate, cred specialiştii, cu un rit de trecere, marcând tranziţia de la copilărie la adolescenţă. Cele 5 schelete cu astfel de mutilări descoperite în Sonora aparţin unor persoane care aveau peste 12 ani, ceea ce ar confirma această teorie.
Însă descoperirile au şi multe aspecte nelămurite; arheologii nu pot recunoaşte niciun fel de diferenţe sociale, deoarece toate mormintele par să aibă aceleaşi caracteristici, nu ştiu de ce unii dintre cei îngropaţi purtau podoabe, iar alţii nu, şi nici de ce un singur schelet dintre cele 25 este al unei femei.
Un număr destul de mare dintre schelete aparţin unor copii mici sau pre-adolescenţi, ceea ce, cred arheologii, demonstrează cât de riscantă era practica deformării craniului, care putea duce la moarte din cauza presiunii prea mari exercitate asupra cutiei craniene.
Sursa: Mail Online
Credit foto: INAH