NASA a pus ochii pe Europa: satelitul lui Jupiter ar putea adăposti forme de viaţă

Oamenii de ştiinţă îşi pun mari speranţe în aceste satelit al planetei Jupiter. Astrobiologii consideră că pe acest corp ceresc cu diametrul de cca. 3000 km ar putea exista condiţii favorabile pentru dezvoltarea vieţii.

David Senske, de la Jet Propulsion Laboratory din cadrul NSA, a propus realizarea unei misiuni de explorare a satelitului Europa, cu ajutorul unei sonde numite „clipper”, care ar urma să realizeze mai multe survolări ale satelitului, studiind calota sa de gheaţă şi presupusul ocean de sub ea. Propunerea sa, spune David Senske, a fost întâmpinată cu interes de conducerea NASA.

• LinkedIn, acuzată că a încălcat confidenţialitatea utilizatorilor pentru a antrena modele AI
• Câți dintre tinerii din România s-ar muta într-o altă ţară?

Misiunea Europa Clipper, care ar costa aproximativ 2 miliarde USD, ar putea fi lansată în jurul anului 2021 şi ar desfăşura o activitate extrem de importantă, putând pregăti, eventual, trimiterea pe Europa, în deceniile următoare, a unui lander – un vehicul care ar asoliza pe suprafaţa satelitului, pentru a culege date de la faţa locului.

Se crede că pe Europa ar exista un ocean, cu apă sub formă lichidă, aflat sub scutul de gheaţă, şi că acest ocean ar fi în contact cu mantaua solidă a satelitului, ceea ce deschide posibilitatea existenţei a tot felul de reacţii chimice interesante, a aexplicat Senske.

Radiaţiile care ajung pe suprafaţa satelitului şi încălzirea produsă de forţa mareică (o consecinţă a atracţiei gravitaţionale exercitate de planeta Jupiter) arată că satelitul are resurse mari de energie, o altă cerinţă-cheie pentru existenţa vieţii, aşa cum o cunoaştem noi.

NASA este de multă vreme interesată de acest corp ceresc şi de oceanul său. Cu mai mulţi ani în urmă, agenţia spaţială americană schiţase proiectul unei misiuni ambiţioase, numite Jupiter Europa Orbiter (JEO), care ar fi urmat să studieze în detaliu Europa şi Io, un alt satelit al lui Jupiter, ce prezintă o intensă activitate vulcanică.

Informaţiile adese de o asemenea misiune ar fi fost excepţionale, dar preţul ei – 4,7 miliarde USD – a fost considerat prea mare în raport cu bugetele disponibile. Astfel încât oamenii de ştiinţă au proiectat o versiune mai restrânsă, care să coste cel mult 2 miliarde USD, şi au propus două opţiuni: fie sonda tip „clipper”, fie una tip „orbiter”. Landerul a fost lăsat la o parte, deocamdată, considerându-se că ar fi prematur să se discute despre el.

Din cauza radiaţiilor, sonda tip orbiter ar trebui să fie protejată de scuturi groase, care ar mări atât greutatea vehiculului, cât şi costurile. Deşi ar aduce un mare volum de informaţii interesante, nu ar fi atât de eficientă preum versiunea clipper. De exemplu, o sondă orbiter nu ar putea transporta la bord un instrument care să permită studierea compoziţiei atmosferei, a solul şi a presupusului ocean de pe Europa.

În schimb, o sondă de tip clipper ar putea transporta mai multe instrumente ştiinţifice, inclusiv un radar capabil să „vadă” prin stratul de gheaţă, un instrument de realizare a hărţilor topografice, un magnetometru, un spectrometru cu infraroşii, un alt spectrometru de masă şi o antenă puternică.

Pentru a „încăpea” în bugetul de 2 miliarde USD, clipperul ar trebui să fie alimentat cu energie solară, nu cu generatoarele cu radioizotopi la care se gândiseră iniţial proiectanţii. Aceste generatoare, numite ASRG (advanced stirling radioisotope generators), transformă căldura produsă prin dezintegrarea radioactivă a plutoniului 238 în energie electrică şi sunt foarte eficiente; panourile solare sunt însă mult mai ieftine.

Clipperul ar urma să intre pe orbita lui Jupiter, apoi să survoleze Europa de zeci de opri, timp de 2,3 ani. La cel mai apropiat survol, ar trece la doar 25 km de suprafaţa satelitului.

În cursul unor astfel de studii de la mică distanţă, ar putea fi descifrate unele dintre misterele satelitului Europa; oamenii de ştiinţă ar putea afla cât de groasă este calota de gheaţă şi dacă se va confirma existenţa unui ocean, cît de adânc este acesta şi cât de sărată este apa sa.

Aceste informaţii, împreună cu imaginile detaliate ale suprafeţei satelitului, ar putea ghida o eventuală misiune de asolizare, care ar căuta semne ale existenţei vieţii pe Europa.

Misiunea Europa Clipper ar putea fi lansată între anii 2020 şi 2022, iar călătoria pînă la satelit ar dura 6 ani.

Misiunea încă nu a fost acceptată definitiv de către conducerea NASA, dar există mari şanse pentru susţinerea ei. Specialiştii de la Jet Propulsion Laboratory vor continua să lucreze proiect, sperând să capete aprobările definitive anul viitor, în aprilie, când va avea loc o nouă rundă de discuţii pe această temă.

Sursa: Discovery News