Conform cercetării publicate în European Journal of Preventive Cardiology de o echipă de oameni de ştiinţă din Brazilia, persoanele de vârstă mijlocie şi cele de vârsta a III-a care aveau nevoie să folosească atât mâinile, cât şi genunchii, pentru a se ridica prezentau un risc de aproape 7 ori mai mare de a muri în următorii 6 ani faţă de persoanele care se puteau ridica fără a apela la braţe şi genunchi.
De-a lungul timpului, doctorii au folosit testul scaunului – în care o persoană se ridică de pe scaun – pentru a stabili nivelul de putere al picioarelor şi starea de sănătate a părţii inferioare a corpului, testul fiind administrat mai ales persoanelor în vârstă. Noul test este mai dificil şi poate fi folosit şi în rândul persoanelor mai tinere, subliniază Dr. Kathryn Berlacher, profesor la University of Pittsburgh Medical Center.
Cel mai important factor care controlează uşurinţa cu care o persoană se aşază şi se ridică este raportul dintre puterea muşchilor şi greutatea totală a corpului. „Există şi alte aspecte relevante, precum flexibilitatea corpului, echilibrul şi coordonarea motorie”, a explicat Claudio Gil Soares de Araújo, profesor la Universitatea Gama Filho din Rio de Janeiro.
În cadrul cercetării, oamenii de ştiinţă brazilieni au urmărit 2002 adulţi cu vârste cuprinse între 51 şi 80 de ani pentru o perioadă medie de 6,3 ani. La începutul studiului, fiecare participant a trebuit să se aşeze pe podea şi apoi să se ridice, folosind cât mai puţin mâinile, genunchii şi alte părţi ale corpului pentru a reveni la poziţia iniţială.
Voluntarii obţineau 5 puncte dacă se puteau aşeza fără a atinge podeaua cu genunchii, picioarele, braţele sau palmele şi încă 5 puncte dacă se putea ridica fără ajutorul acestora. Pentru fiecare parte a corpului sprijinită de podea, voluntarii pierdeau un punct. Aşadar, dacă se aşezau pe podea sprijinindu-se într-un genunchi, obţineau 4 puncte. Dacă se ridicau atingând podeaua cu un genunchi şi o palmă, scorul obţinut era de 3 puncte. Dacă voluntarii păreau dezechilibraţi atunci când se ridicau sau se aşezau, pierdeau jumătate de punct.
Cei mai agili participanţi au obţinut 10 puncte, iar cei care nu puteau să se aşeze deloc au obţinut zero puncte.
De-a lungul studiului, 159 de participanţi au decedat, majoritatea fiind voluntari care obţinuseră scoruri foarte mici în cadrul acestui test.
Datele au arătat că persoanele care obţinuseră un scor cuprins în 0 şi 3 prezentau un risc de 6,5 ori mai mare de a deceda în cursul cercetării în comparaţie cu persoanele care obţinuseră 8-10 puncte. Cei care au avut scoruri cuprinse între 3,5 şi 5,5 prezentau un risc de 3,8 ori mai mare de a muri în comparaţie cu cei cu scoruri de 8-10 puncte. În cele din urmă, cei cu scoruri cuprinse între 6 şi 7,4 prezentau un risc de 1,8 ori mai mare de a deceda în comparaţie cu cei cu scoruri mari.
„Doar doi participanţi care obţinuseră 10 puncte au murit în cei şase ani de studiu”, a declarat Araújo. „Dacă cineva cu vârsta cuprinsă între 51 şi 80 de ani obţine 10 puncte, şansele ca această persoană să fie încă în viaţă peste 6 ani sunt foarte bune”, a adăugat cercetătorul.
Dr. Berlacher afirmă că testul ar putea fi foarte util doctorilor, permiţându-le să le arate pacienţilor că trebuie să lucreze la starea lor de sănătate. „În zilele noastre, majoritatea pacienţilor nu fac deloc sport, şi dacă îi întrebi dacă urcă scările îţi spun că au dureri la genunchi şi la glezne”, explică doctorul.
Sursa: NBC News