Tratamentul foloseşte o formă dezactivată a virusului care cauzează SIDA, pentru a reprograma sistemul imunitar astfel încât acesta să distrugă celulele canceroase.
Emma Whitehead, o fetiţă diagnosticată cu o form de leucemie ce nu a putut fi învinsă de două tratamente cu chimioterapie, a fost printre puţinii pacienţi care au testat noua abordare. Tratamentul cu virusul dezactivat a fost dur şi aproape că a omorât-o. Din fericire, însă, fetiţa a supravieţuit, dar nu acelaşi lucru se poate spune şi despre forma de cancer de care suferea. Mai mult, acum, la 7 luni de la tratament, ea este încă în remisie.
În 2010, la vârsta de 5 ani, Emma a fost diagnosticată cu leucemie limfoblastoză acuta. Acum, ea se numără printre pacienţi (puţini la număr) care au urmat tratamentul dezvoltat de cei de la Universitatea din Pennsylvania.
Creatorii tehnicii speră ca noul tratament să înlocuiască, în cele din urmă, transplantul de măduva osoasă, o procedură mult mai dificilă, riscantă şi costisitoare, care acum reprezintă ultima speranţă pentru tratarea leucemiei şi a bolilor de acest gen.
Pe lângă Emma au mai existat 3 adulţi care sufereau de leucemie acută şi care acum se află şi ei în remisie. Dintre aceştia, doi se simt bine chiar şi la 2 ani după tratament. Alţi patru pacienţi trataţi la Universitatea Pennsylvania se simt mai bine, dar nu au avut o remisie totală, iar un altul a fost tratat de curând şi încă nu a fost evaluat.
Pe de altă parte, starea unui alt copil s-a îmbunătăţit pentru ca apoi boala să recidiveze, în timp ce la alţi doi adulţi tratamentul nu a avut niciun efect.
Pentru a crea tratamentul, doctorii înlătură milioane de celule T (un tip de globule albe) şi inserează noi gene în ele determinându-le să le distrugă pe cele canceroase. Tehnica implică o formă dezactivată a HIV care s-a dovedit a fi foarte bună pentru transportarea materialului genetic în celulele T. Noile gene programează celulele T să atace celulele B, o parte normală a sistemului imunitar care suferă transformări maligne în decursul leucemiei.
Ulterior, celulele T modificate sunt reintroduse în venele pacienţilor, unde, dacă totul merge conform planului, ele se înmulţesc şi încep să distrugă ţesutul canceros.
Un semn că tratamentul funcţionează este starea pacientului care pare să se înrăutăţească, acesta prezentând febră şi frisoane.
Cercetarea încă se află în stadiu incipient, iar oamenii de ştiinţă nu ştiu motivul pentru care tratamentul funcţionează doar în cazul unora dintre pacienţi. Ei bănuiesc că este vorba de un lot de celule T care să fi suferit un deficit. Cât despre copilul care a avut o perioadă scurtă de remisie, se pare că boala a revenit din cauză că nu toate celulele leucemice au avut markerul care a fost ţintit de celulele T.
Pe de altă parte, oamenii de ştiinţă nu ştiu dacă corpul pacientului va avea nevoie pentru totdeauna de celule T modificate genetic. Aceste celule au şi un dezavantaj: ele nu distrug doar celulele B afectate de cancer, ci şi pe cele sănătoase, lucru care face ca pacienţii să devină vulnerabili la anumite infecţii. Aşa se face că Emma, de exemplu, are nevoie de tratamente regulate cu imunoglobuline.
Sursa: New York Times