Paleontologii de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, Marea Britanie, afirmă că dinozaurul era de mărimea unui câine labrador, având însă o coadă foarte lungă, de un metru şi jumătate.
Fosilele descoperite sunt reprezentate de câteva coaste şi oase ale membrelor anterioare, astfel încât paleontologii nu au mult material din care să extragă direct informaţii; de aceea, au recurs la analogii cu alte specii de talie şi formă similare, care au trăit aproximativ în aceeaşi perioadă.
Astfel, se crede că Nyasasaurus parringtoni era un animal biped, deoarece majoritatea speciilor timpurii de dinozauri erau bipede.
Deşi, în lipsa unor dinţi fosili, e dificil de dedus care era regimul alimentar al unei specii de vertebrat, oamenii de ştiinţă cred că Nyasasaurus parringtoni se hrănea, la fel ca şi alte specii foarte vechi de dinozauri, cu vertebrate mărunte, insecte şi plante.
Puţinele rămăşiţe au permis, totuşi, estimarea taliei animalului; dinozaurul avea o lungime de 2-3 metri, din care coada reprezenta circa jumătate.
Datorită taliei sale mici, trăia probabil „în umbra” speciilor mult mai mari de reptile care populau Pământul în acea perioadă.
Oasele fosilizate au fost găsite pe teritoriul Tanzaniei, iar denumirea de Nyasasaurus parringtoni provine din numele lacului Nyasa (numit şi lacul Malawi, unul dintre cele mai mari lacuri ale lumii, întinzându-se pe teritoriile statelor Tanzania, Mozambic şi Malawi) şi de la numele lui Rex Parrington, un paleontolog de la Universitatea Cambridge care a colectat fosilele în anii 1930.
Fosilele (coaste şi un os humerus, al părţii de sus a membrului anterior) pe baza cărora a fost descrisă specia Nyasasaurus parringtoni se găsesc la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, iar un al doilea set de fosile, ale altui exemplar al aceleiaşi specii, se află la Cape Town.
Descoperirea acestei specii arată că dinozaurii au apărut mai devreme decât se credea şi infirmă teoria conform căreia dinozaurii s-ar fi diversificat rapid şi spectaculos spre sfârşitul Triasicului; o astfel de explozie evolutivă nu a fost observată la niciun alt grup care a trăit în acea perioadă.
Fosilele găsite în Tanzania dezvăluie existenţa unor caracteristici comune dinozaurilor timpurii şi rudelor acestora.
De exemplu, ţesutul osos din osul humerus (al „braţului”) are un aspect „dezordonat”, nu crescut în straturi ordonate; această trăsătură, este caracteristică animalelor cu o creştere rapidă – o particularitate prezentă şi la dinozauri, în special la formele vechi.
De asemenea, osul braţului are o creastă bine dezvoltată, pe care se prindeau muşchii segmentului anatomic respectiv; această creastă deltopectorală alungită, cum o numesc specialiştii, este şi ea o trăsătură comună tuturor dinozaurilor timpurii.
Toate aceste caracteristici au ajutat la stabilirea poziţiei speciei în arborele filogenetic al dinozaurilor, unde Nyasasaurus parringtoni reprezentă, pentru moment, cea mai veche specie cunoscută.
Sursa: Mail Online
Credit foto: Natural History Museum, London/Mark Witton