A fost identificată o nouă metodă prin care extratereştrii ar putea comunica cu noi: modul în care „pâlpâie” stelele

Pornind de la acest standard, cel mai recent proiect al lui Walkowicz are şanse mici, în teorie, de a obţine vreo finanţare. Cercetătoarea doreşte să lanseze un nou efort de căutare a unor fiinţe extraterestre inteligente – un proiect de tip SETI – care nu apelează la metodele convenţionale, precum ascultarea transmisiunilor radio. Walkowicz doreşte să studieze stelele: mai exact, să vadă dacă nu cumva extratereştrii modifică lumina emise de acestea în direcţia noastră, pentru a ne comunica diferite mesaje.

Oricât de improbabil ar părea, Walkowicz a obţinut o finanţare pentru acest proiect, graţie programului „New Frontiers in Astronomy and Cosmology” finanţat de fundaţia John Templeton şi desfăşurat de Universitatea Chicago. Programul este orientat spre cercetările cele mai inovatoare, iar obţinerea unui răspuns la întrebarea „suntem singuri în Univers?” este unul din obiectivele sale.

Şansele de a descoperi o civilizaţie extraterestră inteligentă în urma acestui proiect par a fi mici, însă cercetătoarea insistă să încerce această metodă nouă. „Până acum, oamenii au avut o idee preconcepută asupra formei pe care ar lua-o o comunicare ce are ca sursă o civilizaţie extraterestră inteligentă”, spune Walkowicz. Până acum, oamenii au căutat semnale asemănătoare celor pe care civilizaţia noastră ar fi capabilă să le conceapă, pentru că nu ne-am putut închipui alte metode de comunicare pe care le-ar putea folosi civilizaţii mult mai avansate.

Dacă extratereştrii ar fi atât de avansaţi încât să modifice modul în care „pâlpâie” o stea, nu ar conta metoda prin care aceştia fac acest lucru, iar rezultatul ar fi uşor de detectat cu tehnologia existentă. „Premisa noastră a fost următoare: «dar dacă am detectat deja un semnal extraterestru, dar nu l-am perceput din cauza preconcepţiilor noastre?»”, a explicat Walkowicz.

De aceea, alături de alţi oameni de ştiinţă (printre care şi Edwin Turner de la Universitatea Princeton), cercetătoarea a propus studierea mai multor semnale deja colectate. Walkowicz doreşte studierea arhivele misiunilor Kepler, care scanează spaţiul cosmic începând cu anul 2009 pentru a identifica stelele care „pâlpâie” din cauza planetelor care orbitează prin faţa lor (în raport cu planeta noastră). De asemenea, misiunea Kepler a observat stelele care „pâlpâie” şi din alte cauze, precum petele solare, pentru că sunt eclipsate de alte stele sau pentru că se luminează şi întunecă în mod natural.

Walkowicz şi colegii săi doresc acum să folosească o serie de algoritmi software pentru a identifica tipare inedite ale variabilităţii. „Vom identifica numeroase lucruri pe care le înţelegem, însă vom căuta totodată lucruri pe care nu le putem explica prin procesele fizice cunoscute acum”, a explicat cercetătoarea.

Desigur, cercetătorii vor încerca mai întâi să explice fenomenele neobişnuite cu ajutorul fizicii convenţionale – de altfel, identificarea unor noi tipuri de variaţii stelare ar putea fi un efect secundar benefic al acestui proiect. Noile studii ale cerului ce vor fi efectuate cu instrumente încă în construcţie, precum Large Synoptic Survey Telescope, vor duce la descoperirea unor noi tipuri de fenomene neexplicate, iar eforturile echipei lui Walkowicz vor permite explicarea unora dintre acestea.

După ce membrii echipei lui Walkowicz vor fi epuizat toate explicaţiile naturale plauzibile, aceştia vor lua în calcul şi posibilitatea ca efectul observat să fie, de fapt, o formă de comunicaţii folosită de o civilizaţie extraterestră inteligentă. „Ce ne-ar face să spunem că este vorba despre un semnal extraterestru? Nu ştiu să spun, dar dacă e să mă întrebaţi pe mine, descoperirea oricărui lucru pentru care nu ai o explicaţie reprezintă un lucru interesant, indiferent despre ce e vorba. Desigur, dacă găsim mesajul «SOS, trimiteţi apă» în codul Morse, asta ar fi grozav”, a explicat Walkowicz.

Cercetătoarea recunoaşte că, cel mai probabil, lucrurile descoperite vor fi mai ambigue de atât, fiind posibil să nu ştim niciodată dacă este vorba despre un semnal intenţionat. „Evident, nu vrei să invoci soluţia cea mai neobişnuită din prima. Dar trebuie să gândim puţin mai neobişnuit. Dacă avem întotdeauna parte de succes, fără excepţie, poate că nu suntem suficient de ambiţioşi”, conchide cercetătoarea.

Sursa: Time