Atât de pătrunzător şi greţos este mirosul durianului, încât în multe mijloce de transport din ţările asiatice este interzisă urcarea cu asemenea fructe.
Cei care reuşesc să treacă peste sila provocată de miros şi să guste efectiv din durian au adesea o mare surpriză, deoarece gustul lui poate fi mult mai savuros decât s-ar putea crede, judecând după miros.
Fructul are un miez cremos, gălbui, cu o aromă specifică, pe care unii o adoră, iar alţii n-o pot suporta.
Mirosul lui este asemănat de unele persoane cu cel al cepei stricate şi, fiind foarte intens, le provoacă pur şi simplu greaţă.
Durianul este şi un fruct misterios din punct de vedere ştiinţific: are o compoziţie chimică extrem de complexă, iar oamenii de ştiinţă sunt departe de a-i fi descifrat secretele.
Cercetări anterioare identificaseră în durian peste 200 de substanţe volatile, dar nu se ştia care dintre acestea contribuie la mirosul său caracteristic.
Un nou studiu, realizat de cercetătorii de la American Chemical Society şi publicat în Journal of Agricultural and Food Chemistry a identificat 41 de compuşi puternic odoranţi, dintre care 24 nu mai fuseseră identificaţi pînă atunci în compoziţia durianului.
Printre aceştia se găsesc compuşi asociaţi cu mirosurile fructat, dulceag şi de ceapă care alcătuiesc amestecul de „arome” specific durianului. Moleculele asociate cu „nota” de ceapă aparţin unei clase de compuşi rareori identificaţi anterior în alimente, iar patru dintre substanţele nou-descoperite în durian erau complet necunoscute anterior oamenilor de ştiinţă.
Sursa: EurekAlert!