Cercetătorii care au studiat imaginile scanate în 4D ale 15 fetuşi sănătoşi au declarat că este posibil ca acţiunea de a căsca să fie un proces de dezvoltare care le-ar putea oferi medicilor un nou mod de verificare a stării de sănătate a celor mici.
Căscatul şi momentul în care acesta începe să se manifeste a fost un subiect intens discutat de oamenii de ştiinţă. În timp ce unii specialişti sugerau că unoeri copiii au tendinţa de a căsca încă din pântecele mamei, alţii susţineau că, de fapt este vorba doar de acţiunea de deschidere a gurii.
Acum, noul studiu demonstrează că unii copii chiar cască iar acest lucru a fost calculat în funcţie de cât de mult un făt ţine gura deschisă.
Coordonatorul studiului, Nadja Reissland, de la Universitatea Durham, susţine că funcţia şi importanţa căscatului în cazul fetuşilor nu au fost încă aflate, dar că descoperirile sugerează existenţa unei legături între această acţiune şi dezvoltare. Prin urmare, observarea căscatului ar veni în ajutorul doctorilor, oferindu-le mai multe informaţii cu privire la starea de sănătate a fătului.
„Spre deosebire de noi, fetuşii nu cască pentru că au văzut pe cineva făcând asta şi nici pentru că le este somn. În schimb, frecvenţa cu care un făt caşte ar putea indica gradul de maturizare a creierului”, a declarat cercetătoarea.
Studiul a fost realizat pe 8 fetuşi de sex feminin şi 7 de sex masculin care au fost monitorizaţi din a 24-a săptămână de sarcină, până în a 36-a. În acest timp, specialiştii au constatat şi că obiceiul de a căsca scade după cea de-a 28-a săptămână.
Sursa: NBC