Oamenii de ştiinţă au descoperit un analgezic natural şi la îndemâna oricui
Se pare că atunci când râdem alături de prieteni sau alte persoane eliberăm endorfine, acel substanţe chimice pe care le producem şi atunci când facem exerciţii. Râsul ne ajută atunci când avem durei tocmai pentru că ne pune corpul „la treabă”. Realizatorii studiului, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Oxford, susţin că un râs copios reprezintă un bun antrenament pentru muşchii pieptului şi plămâni, fenomen care poate declanşa eliberarea de endorfine pentru a masca durerea. Atunci când nivelul de endorfine creşte, gradul de rezistenţă la durere creşte.
Pentru studiu, oamenii de ştiinţă au realizat 6 experimente de laborator şi unul într-un decor din lumea reală. Multe dintre aceste teste au fost realizate pe grupuri mici de voluntari, deoarece studii anterioare au demonstrat că este cu aproximativ 30% mai probabil ca râsul să apară în situaţii sociale atunci când indivizii nu sunt izolaţi.
În unele dintre studii, jumătate dintre participanţi au urmărit părţi din diferire comedii („South Park”, „Friends”, „Mr. Bean” , „The Simpsons”), în timp ce restul au urmărit documentare realizate pe subiecte plictisitoare precum jocul de golf, dresarea animalelor de companie sau filmări din natură.
Rezistenţa la durere a fiecărui individ a fost testată înainte şi după vizionare. De asemenea, cercetătorii au măsurat şi cât timp a petrecut fiecare voluntar râzând (au fost luate în calcul doar râsetele relaxate, care activau muşchii feţei şi nu numai).
Astfel, s-a constatat că toleranţa la durere a crescut la bărbaţii şi femeile care au urmărit secvenţe amuzante din comedii. În schimb, în cazul participanţilor care au urmărit documentare toleranţa la durerea a rămas neschimbată, ba chiar în unele cazuri ea a şi scăzut.
„Cu siguranţă, râsul este unul dintre cele mai bune medicamente împotriva durerii”, a declarat Robin Dunbar, autorul studiului. Se pare că endorfinele întăresc sistemul imunitar, motiv pentru care destinderea prin râs va ajuta la recuperarea mai rapidă în urma bolii, permiţându-i organismului să reziste la infecţii.