Semn divin sau doar imaginaţie: de ce vedem chipuri pe diferite obiecte?

Conform specialiştilor, persoanele în cauză experimentează un fenomen numit percepţia unei feţe iluzorii, o tendinţă de a identifica forme asemănătoare cu feţele oamenilor în obiecte. Astfel de indivizi văd feţe umane în natură (în formele norilor sau ale pietrelor) sau în obiecte inerte (mâncare, obiecte decorative). 

Acum, un studiu din Finlanda a dorită să afle ce fel de persoane sunt mai predispuse la experimentarea acestor percepţii vizuale. 

„Capacitatea de a dentica chipuri în obiecte este mai des întâlnită la unii oameni, în funcţie de modul diferit în care creierul procesează informaţia. Este normal şi chiar amuzant ca mintea noastră să declanşeze perceperea chipurilor atunci când, de fapt, nu există nicio faţă de om prin preajmă”, a declarat coordonatorul studiului, Tapani Riekki. 

Pentru a observa dacă credinţele religioase sau încrederea în paranormal joacă un rol în capacitatea individului de a vedea chipuri acolo unde ele nu există, oamenii de ştiinţă au realizat un test pe 47 de indivizi şi au comparat 19 oameni care aveau opinii favorabile asupra puterilor paranormale, cu cu un grup de 20 de participanţi care s-au declarat sceptici în ceea ce priveşte fenomenele paranormale. O a doua analiză a comparat rezultatele de la 20 de indivizi care se considerau religioşi cu alţi 19 nereligioşi. 

În studiu, oamenii de ştiinţă i-au rugat pe voluntari să realizeze o sarcină de detectare: indivizii vedeau 185 de imagini pe ecranul computerului (dintre care doar 98 includeau chipuri). Fiecare imagine era afişată 4 secunde, timp în care participanţii trebuiau să declare dacă identificau sau nu chipuri în ea. 

Imaginile includeau peisaje, scene din natură, clădiri şi obiecte. În unele dintre ele, obiectele erau aranjate în aşa fel încât să formeze chipuri, în timp ce altele erau doar instantanee din natură. 

Rezultatele au reliefat că persoanele religioase şi cele care cred în paranormal au tendinţa de a percepe părţi din chipuri sau chiar feţe întregi în imagini şi obiecte, comparativ cu cei necredincioşii sau scepticii. Mai mult, în rândul credincioşilor s-a observat şi o predispoziţie de a vedea chipuri acolo unde ele chiar nu există. 

„Studiul nostru indică faptul că diferenţele dintre grupuri nu sunt la nivelul percepţiei, ci la cel al interpretării”, a declarat Riekki. 

Sursa: NBC