Anunţul descoperirii exoplanetei Alpha Centauri Bb demonstrează cât de mult au evoluat tehnicile de căutare a planetelor, în ultimele decenii. În total, până acum, au fost identificate 825 de exoplanete. Cu toate acestea, căutarea de noi planete din sistemul nostru solar s-a diminuat după descoperirea lui Neptun, la jumătatea secolului al XIX-lea. Ideea unei alte planete, botezată „Planeta X” i-a determinat pe astronomi să mai cerceteze sistemul încă 100 de ani.
Vânătoarea Planetei X a început în 1781, când astronomul britanic Sir William Herschel studia stelele din constelaţia Taurus şi a observat o stea care părea neclară. Câteva zile mai târziu, specialistul şi-a dat seama că steaua şi-a schimbat poziţia, motiv pentru care el s-a gândit că ar fi vorba, mai curând, de o cometă. Cercetări mai amănunţite au scos la iveală că era vorba de o planetă, mai exact de Uranus.
Observaţii detaliate ale modului de deplasare al lui Uranus au scos la iveală faptul că orbita planetei pare să fie influenţată de un alt obiect şi mai îndepărtat. Astfel, matematicienii au estimat locaţia acestei planete înainte ca ea să fie observată, urmând ca în 1848 Neptun să fie observată oficial. În acelaşi mod a fost observat şi Pluto, în 1930, de către Clyde Tombaugh. Totuşi, descoperirea satelitului natural al lui Pluto, Charon, în 1978, a redeschis discuţia despre Planeta X.
Prin măsurarea orbitei lui Uranus, oamenii de ştiinţă au putut deduce masa lui Pluto. În cele din urmă, s-a constatat că cea de-a noua planetă descoperită nu ar fi putut să influenţeze orbitele lui Uranus şi Neptun.
În 1989, însă, mitul planetei X părea să îşi găsească sfârşitul, după ce Voyager 2 a scos la iveală că masa lui Neptun era mult mai mică decât se credea iniţial. Cu toate acestea, studii recente ale Centurii Kuiper (o regiune populată de mici planete îngheţate situate în partea îndepărtată a sistemului solar) sugerează că sistemul nostru solar nu ar găzdui doar 8 planete.
Ar fi de aşteptat ca numărul milioanelor de bucăţi de rocă congelată să scadă treptat, odată ce se distanţează de soare. Cu toate acestea, la o distanţă de 48 de unităţi astronomice (dincolo de orbita lui Pluto) el par să scadă subit în aşa-numita zonă „Kuiper Cliff”.
Din acest motiv, oamenii de ştiinţă susţin că existe şanse ca Planeta X să fie responsabilă pentru acest fenomen care se produce la marginea Sistemului Solar. De asemenea, se pare că observatoarele şi telescoapele spaţiale ale celor de la NASA ar fi adunat ceva dovezi care susţin existenţa unei planete ce nu a fost încă descoperită.
Sursa: ABC Science