„Este interesant pentru că nu am observat niciodată aşa ceva în cazul lui Titan. Descoperirea ne indică faptul că nu cunoaştem destul de bine satelitul, lucru care îl face să pară şi mai misterios”, a declarat coordonatorul studiului, Robert West.
Lumina lui Titan este extrem de slabă, având o putere estimată la o milionime de Watt. Ea este numită şi lumină atmosferică nocturnă, fiind generată atunci când moleculele atmosferice sunt expuse la lumină sau la particule încărcate electric. În cazul de faţă, ea a fost emisă atunci când particulele încărcate s-au ciocnit de moleculele de nitrogen din atmosfera lui Titan.
Echipa implicată în proiectul Cassini se aştepta să vadă o strălucire în atmosfera lui Titan, la o distanţă de 700 de kilometri. La astfel de altitudini, particulele încărcate, din jurul câmpului magnetic al lui Saturn îndepărtează electronii de moleculele din aerul satelitului.
Conform aşteptărilor, cercetătorii au observat emisiile slabe, dar ei au mai văzut şi o altă lumină, neaşteptată şi mai apropiată de Titan. Analizând această a doua sursă de lumină, specialiştii şi-au dat seama că ea provine de undeva de prea departe pentru a putea fi cauzată de moleculele atmosferice încărcate de particule solare. Prin urmare, ei cred că lumina este produsă de radiaţiile cosmice sau de radiaţiile chimice din atmosfera lui Titan.
Acum, oamenii de ştiinţă vor să afle cum anume se produce acest fenomen, pentru că, susţin ei „acest lucru ne-ar ajuta să înţelegem ce fel de chimie organică a existat pe Pământ la începuturile sale”.
Sursa: Live Science