Oamenii de ştiinţă pot afla ce visezi înainte să te trezeşti, graţie unei noi tehnologii

O echipă de cercetători coordonaţi de Yukiyasu Kamitani, un specialist din cadrul ATR Computational Neuroscience Laboratories din Kyoto, a folosit aparate de imagistică funcţională (fMRI) pentru a scana creierul a trei persoane în timp ce acestea dormeau, înregistrându-le totodată undele cerebrale cu ajutorul aparatelor de electroencefalografie (EEG).

Cercetătorii au trezit participanţii atunci când au detectat un tipar al undelor cerebrale asociat viselor, i-au întrebat ce au visat, şi apoi le-au cerut să se culce la loc.

• Incident misterios în Marea Baltică: Un cablu de electricitate care leagă Finlanda și Estonia s-a defectat
• Cum ar putea inteligența artificială să influențeze evoluția umană

Experimentul a fost efectuat în secvenţe de trei ore, ce au fost repetate de 7-10 ori în zile diferite pentru fiecare participant. În timpul fiecărei secvenţe participanţii erau treziţi de 10 ori pe oră. Fiecare voluntar a raportat de-a lungul unei ore 6-7 vise cu elemente vizuale, astfel că cercetătorii au acumulat în total aproximativ 200 de vise.

Majoritatea viselor reflectau experienţe tipice, de zi cu zi, însă unele conţineau şi evenimente neaşteptate, precum un dialog cu un actor celebru. Cercetătorii au extras cuvintele cheie din rapoartele verbale ale participanţilor şi au ales 20 de categorii, precum „maşină”, „bărbat”, „femeie” sau „computer”, ce apăreau mai des în aceste rapoarte.

Apoi, Kamitani şi colegii săi au selectat fotografii ce reprezentau fiecare categorie, au scanat creierul participanţilor în timp ce aceştia se uitau la respectivele fotografii şi apoi au comparat tiparele de activitate cerebrală înregistrate înainte ca voluntarii să fie treziţi.

Cercetătorii au analizat activitatea din zonele V1, V2 şi V3 ale creierului, care joacă un rol important în etapele timpurii ale procesării vizuale şi care codifică elementele de bază ale scenelor vizuale, precum contrastul sau orientarea marginilor. De asemenea, oamenii de ştiinţă au studiat alte regiuni care joacă un rol în funcţiile vizuale avansate, precum recunoaşterea obiectelor.

În 2008, Kamitani şi colegii săi au relatat că pot decodifica activitatea cerebrală asociată etapelor timpurii ale procesării vizuale pentru a reconstrui pe baza acestora imaginile arătate participanţilor. Acum, cercetătorii au descoperit că activitatea înregistrată n regiunile cerebrale ce joacă un rol în funcţiile vizuale avansate poate fi folosită pentru a prezice cu acurateţe conţinutul viselor oamenilor.

„Am construit un model pentru a prezice dacă vreuna dintre cele 20 de categorii de conţinut era prezentă în visele participanţilor”, a declarat Kamitani. „Analizând activitatea cerebrală înregistrată cu 9 secunde înainte să trezim participanţii, puteam să prezicem dacă visul acestora conţinea un bărbat, de exemplu, cu o acurateţe de 75%-80%”, a explicat cercetătorul.

Rezultatele studiului sugerează că visele şi percepţia vizuală folosesc aceleaşi mecanisme din regiunile cerebrale ce joacă un rol în funcţiile vizuale avansate.

„Această cercetare este interesantă şi captivantă. Pe lângă faptul că sugerează că visele folosesc aceleaşi zone din creier folosite atunci când suntem treji pentru reprezentări vizuale, studiul sugerează totodată că amintirea viselor se bazează pe memoria de termen scurt, pentru că decodarea viselor era mai eficientă cu câteva secunde înainte de trezire”, a comentat Jack Gallant, un specialist în neuroştiinţe din cadrul Universităţii California.

Kamitani şi colegii săi intenţionează acum să colecteze date similare din faza de somn REM (rapid eye movement), asociată la rândul său viselor. „Acest efort urmează să fie unul mult mai dificil, pentru că va trebui să aşteptăm cel puţin o oră până când participanţii la studiu vor atinge această fază de somn, însă va merita să facem acest efort, căci o mai bună înţelegere a conţinutului viselor şi a relaţiilor pe care acestea le au cu activitatea cerebrală ne va permite să înţelegem funcţia viselor”, a concluzionat cercetătorul japonez.

Sursa: Nature