Transpiraţia este un proces relativ simplu prin care organismul se răceşte. Oamenii şi animalele îl folosesc pentru a evita supraîncălzirea în zilele călduroase de vară, sau după ce au făcut efort fizic.
Acum, specialiştii spun că procesul poate fi utilizat şi pentru răcirea clădirilor. Oamenii de ştiinţă din cadrul Wendelin Stark’s Group au creat un material special pe care plănuiesc să îl utilizeze pe post de acoperiş. Dacă plouă, materialul atrage apă ca un burete, pentru ca apoi, când este încălzit de soare, să elimine apa stocată. El extrage căldura din clădire, formând un proces similar cu transpiraţia umană. Atunci când transpirăm, glandele secretă sudoare care se evaporează treptat. Pentru ca transpiraţia să se evaporeze, este nevoie de energie care se extrage din corp sub formă de căldură.
Materialul este creat dintr-un polimer special, numit PNIPAM, care este acoperit de o membrană permeabilă care îi permite acoperişului să absoarbă apa de ploaie. Capacitatea de stocare a lui PNIPAM este dependentă de temperatură. Dacă materialul se încălzeşte la mai mult de 32 de grade sub razele soarelui, el se micşorează şi adoptă proprietăţi hidrofobe.
Cercetătorii au testat principiul pe o scară mică: au învelit acoperişurile unor clădiri în miniatură cu materiale groase de 5 milimetri şi au aprins deasupra lor o lampă care imita lumina soarelui. Rezultatele au arătat că în aceste căsuţe, temperatura scădea considerabil şi recreştea mult mai lent comparativ cu cea din clădirile miniaturale care nu aveau astfel de acoperişuri.
Experţii spun că în astfel de clădiri sistemele de răcire vor fi utilizate mult mai puţin. Potrivit calculelor realizate de oamenii de ştiinţă de la ETH-Zurich, aplicarea materialului într-un strat de doar 1 milimetru, ar putea duce la economisirea a 6% din energia consumată de aparatele de aer condiţionat într-o zi călduroasă de iulie.
Sursa: ETH