Unde stocăm volumul imens de date produs azi? Pe bucăţele de sticlă, unde pot rezista aproape la infinit

Invenţia are la bază sticla; e drept, o sticlă specială, numită sticlă de cuarţ, realizată din dioxid de siliciu de înaltă puritate. Acest material este foarte rezistent la temperaturi mari şi alte condiţiii de mediu dificile, astfel încât poate dura, fără să se degradeze, un timp foarte îndelungat – aproape la nesfârşit.

Prin comparaţie, durata „vieţii” mediilor de stocare folosite în mod obişnuit azi – CD-uri şi hard drive-uri – este limitată la câteva decenii sau un secol, cel mult.

Noua tehnologie dezvoltată de Hitachi prevede stocarea datelor în sistem binar prin realizarea, cu ajutorul unui laser, a unor puncte în interiorul unei plăcuţe subţiri de sticlă de cuarţ, informaţiile putând fi citite cu ajutorul unui microsocop optic obişnuit, conectat la un calculator înzestrat cu un software special.

Atâta vreme cât există un computer care poate „înţelege” acest cod binar – un lucru pe care computerele, indiferent cât de sofisticate vor deveni, pot fi programate să-l facă – datele vor fi putea fi accesate.

Cipurile de sticlă de cuarţ sunt rezistente la foarte multe substanţe chimice, nu sunt afectate de undele radio, de acţiunea apei şi rezistă la temperaturi înalte, de până la 1000 grade Celsius şi chiar la contactul direct cu flăcările, timp de cel puţin două ore, fără a suferi deteriorări.

Având asemenea proprietăţi, cipurile pot rămâne funcţionale şi în cazul unor dezastre naturale, precum incendiile sau tsunami. Atâta timp cât sticla nu este spartă, datele vor supravieţui.

Pentru moment, cipurile au patru straturi de puncte, putând să înregistreze 40 MB de date pe o suprafaţă de 6,5 cm2, aproximativ aceeaşi densitate întâlnită la un CD cu muzică. Dar inventatorii susţin că nu este o problemă adăugarea mai multor straturi de puncte realizate cu laserul, mărind astfel capacitatea de stocare.

Sursa: Mail Online