Teoria se bazează pe o serie de calcule care arată că este foarte probabil ca fragmente de rocă de pe alte planete, provenite din sisteme solare îndepărtate, să fi aterizat pe Pământ, cu mult timp în urmă. Acum, experţii cred că unele dintre aceste roci ar fi putut să aducă aici microorganisme.
Cercetătorii spun că, în ciuda nivelului înalt de radiaţii cosmice, o serie de microbi inactivi ar fi putut să supravieţuiască plimbării prin spaţiu. Pe de altă parte, oamenii de ştiinţă nu exclud nici posibilitatea ca forme simple de viaţă să fi călătorit de pe Pământ spre alte planete din afara sistemului nostru solar.
Dacă fenomenul, cunoscut sub numele de litopanspermie, este real, atunci universul este plin de forme de viaţă asemănătoare cu cele de pe Pământ. Procesul poate avea loc oriunde. Erupţiile vulcanice de proporţii sau coliziunile dintre meteoriţi au capacitatea de a elibera fragmente de rocă în spaţiu.
Când Sistemul Solar era „tânăr”, iar Soarele se afla mult mai aproape de vecinii săi, unele planete ar fi putut face schimb de fragmente de rocă. Călătorind cu viteză relativ mică, este foarte posibil ca ele să fi fost atrase de gravitaţia unora dintre planete.
Realizând o simulare pe computer a cluster-ului din care a luat naştere Soarele, oamenii de ştiinţă au descoperit că dintre toate fragmentele de rocă eliberate de sistemul nostru solar, mare parte erau atrase de sistemul vecin, plasat cel mai aproape de noi. În acelaşi mod, sistemul nostru solar primea majoritatea fragmentelor de rocă eliberate de sistemul vecin. În timpul unei perioade de 10-90 de milioane de ani, ar fi putut fi transferate între 100 de trilioane şi 30000 de trilioane de obiecte ce cântăreau mai mult de 10 kilograme. Orice microorganism care ar fi ajuns pe Terra ar fi găsit un teritoriu deja acoperit de apă, o planetă care deţinea condiţii potrivite pentru găzduirea vieţii.
Când sistemul nostru solar avea între 135 şi 535 de milioane de ani, cluster-ul, din care a luat naştere Soarele, s-a fragmentat. Având în vedere că Pământul deţine apă încă din vremea în care Sistemul Solar avea doar 288 de milioane de ani, înseamnă că a existat o perioadă destul de lungă în care microorganismele extraterestre ar fi avut posibilitatea să aterizeze pe Terra şi să populeze planeta.
Simularea de mai sus arată două sisteme solare (punctul verde şi cel albastru) aflate la distanţă de 3,26 ani lumină. De-a lungul unei perioade de aproape 7,8 milioane de ani, mai multe obiecte (punctele negre) sunt atrase sau respinse de gravitaţia sistemelor.