Cum văd rechinii?

Evoluţia vederii a fost studiată la majoritatea vertebratelor, dar până de curând, nimeni nu analizase acest aspect în rândul elasmobranhilor (rechini şi pisici de mare). Cercetări anterioare au arătat că unele pisici de mare disting culorile, în timp ce rechinii nu ar părea să aibă această capacitate. Aceste studii au analizat opsinele, nişte proteine sensibile la lumină care se găsesc pe celulele fotoreceptoare ale retinei. Rodopsinele sunt folosite în lumina scăzută şi ajută la producerea imaginii alb-negre, în timp ce iodopsinele sunt folosite în lumină puternică pentru distingerea culorilor. Pentru a putea observa culorile, este nevoie de două sau mai multe tipuri diferite de iodopsine, lucru care explică de ce rechinii, care au doar un tip de iodopsine, nu au această capacitate. 

Pentru a testa aceste concluzii, dr. Susan Theiss, de la Universitatea Queensland, a îndepărtat genele care codifică sinteza opsinelor de la două specii de rechin covor (Orectolobus maculatus şi O. ornatus). Rezultatele au arătat că  rechinul covor posedă doar o iodopsină, ceea ce înseamnă că el vede lumea în nuanţe gri. 

„Ştim că primele vertebrate au putut distinge culorile, dar de-a lungul evoluţiei această abilitate s-a pierdut la unele animale. Astăzi, majoritatea peştilor văd colorat. Totuşi, la fel ca rechinii, mulţi giganţi acvatici, printre care balenele, delfinii şi focile nu pot distinge culorile”, a explicat coautorul studiului Nathan Hart de la Universitatea din Australia de Vest. 

Cu toate acestea, rechinii se bazează pe diferite simţuri în funcţie de distanţă, vederea fiind importantă doar atunci când sunt aproape de pradă, sau atunci când navighează şi încearcă să găsească parteneri. 

De asemenea, noul studiu a descoperit codul genetic care influenţează modul în care sistemul vizual al două specii diferite de rechin covor se adaptează la habitat.  „Rechinii covor sunt interesanţi pentru că, spre deosebire de majoritatea speciilor de rechini, ei sunt bentonici. Ambele specii au rodopsinele, care sunt adaptate la lumina  difuză, aspect ce le permite să vadă chiar şi pe timp de noapte. Totuşi, deşi O. ornatus  preferă ape puţin adânci (maxim 50 de m), O.maculatus se găseşte la adâncimi mai mari de 200 de m., rodopsinele sale răspund la lungimi de undă mai scurte (460-470 nanometri), ceea ce îi permite animalului să vadă mai bine”, a spus Hart. 

Sursa: ABC Science