Cercetătorii de la Universitatea Kinki, Japonia, au realizat un material ultra-flexibil şi rezistent pe bază de hidroxiapatită, mineralul din care este constituit smalţul dentar.
Stratul de material are doar 0.004 millimetri grosime şi a fost creat prin bombardarea unor blocuri de hidroxiapatită comprimată cu fascicule laser, în vid, ceea ce duce la desprinderea particulelor de material.
Particulele „aterizează” pe un bloc de sare, care este încălzită pentru a determina cristalizarea hidroxiapatitei, după care sarea este dizolvată în apă. Se obţine astfel un strat de hidroxiapatită care, după ce este pus pe hârtie de filtru şi uscat, devine suficient de solid pentru a putea fi manipulat cu o pensetă.
Odată aşezat pe dinte, stratul de hidroxiapatită devine invizibil în condiţii obişnuite, putând fi observat doar la o lumină puternică.
Învelişul de hidroxiapatită are în el orificii minuscule care permit aerului şi lichidului să iasă, evitându-se astfel formarea unor bule care ar împiedica aderarea învelişului la dinte.
În prezent, una dintre probleme este durata mare a procedeului: e nevoie de aproape o zi întreagă pentru ca învelişul de hidroxiapatită să adere ferm la suprafaţa dintelui.
Deocamdată, stratul de hidroxiapatită a fost fabricat în versiunea transparentă, dar este posibil să se obţină şi învelişuri de culoare albă, pentru corectarea culorii dinţilor.
Oamenii de ştiinţă au experimentat procedeul pe dinţi umani extraşi din maxilar şi acum urmează să treacă la testele pe animale.
Vor mai trece cel puţin 5 ani până când procedeul să poată fi aplicat ca tratament medical – de pildă pentru a acoperi dentina (stratul sensibil de sub smalţul dentar). Dar, pentru uz cosmetic (albirea dinţilor), procedeul ar putea fi comercializat în doar 3 ani.
Sursa: Medical Xpress