Care este legătura dintre moartea lui Tutankhamon şi monoteism?

Deşi faraonul a decedat acum mai bine de 3000 de ani, cauza morţii lui Tutankhamon nu a fost stabilită încă. Din 1922, de când a fost descoperit mormântul, şi până în azi, au fost create mai multe terorii privitoare la decesul lui Tutankhamon şi mai toate includ crima, lepra, tuberculoza, malaria, siclemia, muşcătura unui şarpe sau chiar o căzătură din car. 

Acum, chirurgul Hutan Ashrafian susţine că toate aceste teorii au fost create fără a se lua în seamă un aspect esenţial şi anume acela că Tutankhamon a murit în tinereţe, având un fizic feminizat, la fel ca predecesorii săi. 

Picturile şi sculpturile arată că Semenkhare, un alt faraon despre care se crede că ar fi fost unchiul lui Tutankhamon, şi Akhenaten, posibil tatăl tânărului faraon, aveau siluete feminizate, cu şolduri şi sâni neobişnuit de mari pentru bărbaţi. Aceeaşi observaţie a fost făcută şi în cazul altor doi faraoni, Amenotep al III-lea şi Tutmes al IV-lea, care i-au urmat la tron lui Akhenaten. Toţi aceşti regi au murit la vârste foarte tinere şi într-un mod misterios, motiv pentru care Ashrafian a decis să analizeze nu doar cazul unuia dintre faraoni, ci să ia în considerare şi datele privitoare la posibilii membrii ai familiei sale. 

Astfel, chirurgul a aflat că fiecare faraon a trăit mai puţin decât predecesorul său, ceea ce sugerează că decesul s-a datorat unei boli moştenite. Pe de altă parte, datele istorice indică unele informaţii în favoarea acestei ipoteze. “Este important faptul că scrierile semnalează cum doi dintre cei cinci faraoni au avut viziuni religioase”, a declarat Ashrafian. Oamenii care suferă de o anumită formă de epilepsie, la care crizele iau naştere în lobul temporal, pot experimenta halucinaţii şi viziuni religioase, mai ales dacă sunt expuşi la soare. Prin urmare, este posibil ca membrii din familia faraonilor să fi suferit de o formă ereditară de epilepsie cu localizare în lobul temporal.   

Acest diagnostic poate explica şi trăsăturile feminizate ale faraonilor. Lobul temporal este conectat la părţile creierului implicate în eliberarea de hormoni, iar crizele de epilepsie pot afecta nivelul de hormoni implicaţi în dezvoltarea sexuală, lucru care ar explica sânii şi şoldurile mari ale acestor bărbaţi. Mai mult, teoria ar elucida încă un mister, având în vedere că Tutankhamon şi-ar fi putut fractura piciorul în timpul unei crize de epilepsie.

Un monument ce se găseşte în Giza,  creat în 1401 î.Hr, numit Stela viselor sau Stela sfinxului,  arată că Tutmes al IV a avut o experienţă religioasă în mijlocul unei zile de vară. Cu toate acestea, viziunile sale nu se puteau compara cu cele pe care le-a avut Akhenaten. În urma acestor viziuni, Akhenaten a ridicat o statuie a unei zeităţi minore numite Aten, la rang de zeu suprem, renunţând la vechile politici egiptene politeiste în favoarea a ceea ce părea a fi una din primele încercări de adoptarea a unei religii monoteiste. 

Dacă teoria lui Ashrafian este corectă, atunci experienţa religioasă a lui Akhenaten şi moartea prematură a lui Tutankhamon ar fi fost cauzate de o problemă medicală. 

Acum, mai mulţi specialişti sunt de părere că teoria chirurgului este una foarte interesantă şi plauzibilă. Cu toate acestea, ea este aproape imposibil de demonstrat, având în vedere că nu există un test genetic pentru depistarea epilepsiei. 

Sursa: The Washington Post