Mari părţi din parc s-au format în urma unor erupţii ale supervulcanului, cea mai recentă dintre ele a apărut după o erupţie ce a avut loc acum 70.000 de ani. Totuşi, activitatea vulcanului nu s-a limitat întotdeauna doar la supererupţii. Cercetările arată că acum 250.000 – 500.000 de ani, a existat o perioadă în care s-au produs mai multe erupţii de mici proporţii, dar care s-au dovedit a elibera cantităţi importante de lavă.
Acum, caldera a început să se înalţe, iar cutremurele din regiune sugerează existenţa unor mişcări magmatice.
În ciuda acestor semne, oamenii de ştiinţă subliniază faptul că nu există semne ale unei erupţii iminente, în condiţiile în care rezervorul de magmă conţine doar 5-15% material topit. Din acest motiv, ei au declarat că nu ar trebui să se creeze situaţii de panică. Cu toate acestea, cercetătorii recunosc că toate celelalte erupţii ale acestui vulcan s-au ivit pe nepregătite.
Examinând forma şi compoziţia cristalelor formate în urma erupţiilor anterioare oamenii de ştiinţă au observat că materialul topit a cunoscut o ascensiune rapidă la suprafaţa scoarţei, fără a urca treptat în bazinele superioare înainte de a fi ejectat. Acest lucru sugerează că o reîncărcare a rezervorului cu magmă ar putea duce la erupţii relativ rapide şi neaşteptate.
Prin urmare, cea mai bună metodă de înţelegere a fenomenului şi a proceselor cu care parcului Yellowstone este monitorizarea magmei localizate în rezervoarele de la mari adâncimi.
Sursa: Ars Tehnica