In cautarea originilor omului

Un scurt exercitiu de imaginatie ne arata faptul ca daca am restrange intreaga istorie de 4,56 de miliarde de ani a Pamantului intr-o singura zi, o ora ar reprezenta echivalentul a 190 de milioane de ani, un minut ar ocupa o perioada de 3,2 milioane de ani si asta in timp ce o secunda ar avea nu mai putin de 53.000 de ani. Intr-un asemenea calendar imaginar, primele forme de viata apar la aproximativ 8 ore dupa formarea Terrei. In urma cu o ora si 19 minute ar fi inceput dominatia dinozaurilor, perioada ce se incheie dupa numai 59 de minute de existenta. Tot atunci, adica in urma cu 20 de minute, primele primate isi fac aparitia pe scena lumii. Iar daca va intrebati cand a aparut omul pe aceasta scara a timpului, ei bine… intreaga istorie a speciei noastre dureaza de mai putin de 4 secunde.

Tot un exercitiu de imaginatie, dublat de aceasta data de informatii stiintifice, va propun si redactorii Descopera.ro odata cu lansarea noului maraton intitulat „Descopera Preistoria”. Un maraton ce se doreste a fi o calatorie virtuala in timp, intr-o perioada ce se intinde pe aproximativ 65 de milioane de ani (sau, daca preferati, acele 20 de minute despre care vorbeam mai devreme) si care reprezinta, mai mult sau mai putin, intervalul in care mamiferele ajung sa domine Terra si in care omul, in urma unei evolutii extrem de sinuoase si de riscante, ajunge specia dominanta a planetei.

• Incotro te indrepti, Homo sapiens?
• Rinocerul lanos. Tancul viu al Preistoriei

De ce ne-am oprit doar asupra acestei perioade de timp? De ce nu am merge cu exercitiul nostru pana la originile vietii terestre si de ce nu am puncta si fascinanta lume a dinozaurilor sau animalelor care au dominat Pamantul inaintea acestor uriasi reptilieni? Raspunsul poate fi unul subiectiv, atata vreme cat considerentul de la care am pornit il reprezinta chiar misterul si controversele care inconjoara intervalul ultimilor 65 de milioane de ani. Paradoxal, avem net mai multe informatii despre era terapodelor si a dinozaurilor decat despre cea a evolutiei mamiferelor si a speciilor hominide. Sa ne gandim numai la miile de specii de trilobiti identificate pana in prezent (artropode disparute acum 250 de milioane de ani in Marea Extinctie a vietii din Permian) sau la miile de fosile dinozauriene scoase la lumina in ultimul secol, si asta in comparatie cu cele mai putin de 500 de ramasite neanderthaliene sau, daca vreti, doar cele cateva sute de specii extincte de primate si hominizi despre care avem informatii certe.

Ceea ce ne-am propus sa realizam pe parcursul intregii luni februarie, o poveste a evolutiei hominizilor si a animalelor care le-au influentat existenta, este evident ca nu poate fi cuprinsa in cele 20 de articole pe care ne-am propus sa le publicam. Vom incerca totusi sa reconstituim cat mai fidel, pe baza dovezilor stiintifice de care dispunem, parcursul istoric al celor mai importante specii de oameni si al uriaselor mamifere din asa-numita Megafauna, totul intr-un tablou epic ce speram sa raspunda, macar intr-o mica masura, marilor intrebari si controverse legate de aceasta spectaculoasa lume disparuta.

Punctul zero al evolutiei umane

Data fiind natura acestui nou maraton Descopera, este imperativ necesar ca startul in calatoria noastra imaginara sa inceapa odata cu disparitia dinozaurilor de acum 65 de milioane de ani si aparitia primelor primate din istorie. Trebuie insa mentionat contextul istoric (sau preistoric) in care astfel de schimbari majore au avut loc pe Terra. Cei mai multi isi imagineaza era postdinozauriana asemenea unui lumi apocaliptice, acoperita de deserturi imense si de nori toxici uriasi rezultati in urma catastrofalului impact cu un meteorit care a pus capat milioanelor de specii existente la acea vreme. Nimic mai fals. In fond, lumea la care facem referire se asemana mai degraba cu zonele tropicale actuale si totusi, era o lume care pentru noi, cei de astazi, ar fi parut cu totul si cu totul straina, cu atat mai mult cu cat 99,99 % dintre plantele si animalele cu care suntem familiarizati nu se ivisera inca pe scena lumii. Marile mamifere erbivore erau inexistente, cat despre terifiantele carnivore nici ca putea fi vorba.

Mai mult, continentele aveau o cu totul alta pozitionare si forma decat cea din prezent. America de Nord inca era conectata de Europa, in timp ce America de Sud si Australia se aflau in imediata vecinatate a Antarcticii. India isi continua deriva catre Asia iar uriasii munti Himalaya vor mai avea de asteptat zeci de milioane de ani pana sa ia nastere. Peste toate acestea, clima tropicala sau subtropicala care se intalnea pe cea mai mare parte a Terrei dadea startul unei lumi noi, total diferita de cea care tocmai se incheiase.

Intr-un astfel de mediu, mamiferele de mici dimensiuni care supravietuisera extinctiei masive de acum 65 de milioane de ani, mamifere care, de altfel, aparusera aproape concomitent cu dinozaurii, devin speciile dominante ale planetei. Printre ele au fost identificate forme arhaice ale monotremelor (stramosi ai ornitorincilor si echidnelor din prezent), numeroase specii marsupiale nu mai mari decat opossumii actuali, si asta in timp ce putinele mamifere in adevaratul sens al cuvantului erau reprezentate de doar cateva specii insectivore. Paradoxal, aparitia proto-primatelor acum circa 60-55 de milioane de ani, animale de mici dimensiuni (aproximativ 500 de grame greutate), asemanatoare veveritelor sau lorisilor de azi, nu joaca nici un rol major in schimarile evolutive ce incepeau sa se contureze, desi existenta lor se intinde pe o perioada de aproximativ 20.000.000 de ani. Fosilele, extrem de rare si de fragmentate, au dus la identificarea a doar 60 de specii, grupate de paleontologi in doua familii majore: Adapidae si Omomyidae.

Daca in cazul primelor, trasaturile caracteristice primatelor incep deja sa se contureze (ne referim aici la creierul de dimensiuni marite, lipsa ghearelor si aparitia unghiilor, vederea stereoscopica, prezenta degetului opozabil si a elongatiei calcaiului, precum si pierderea unui incisiv si a unui premolar din randul dintilor) evolutia pare sa ajunga pe un drum inchis. Timp de 20 de milioane de ani, adapidele raman neschimbate si dispar in totalitate in timpul schimbarilor climatice majore din Eocen acum 40 de milioane de ani. Nu la fel stau lucrurile in cazul Omomyidelor, familie de proto-primate cu larga raspandire (America de Nord, Europa, Asia si probabil Africa) ale carei caracteristici par sa fie mult mai aproape de cele ale primelor maimute antropoide decat de familia adapidaelor. Cel putin in cazul exemplarelor fosile descoperite in America de Nord si Europa, evolutia pare sa isi fi urmat cursul, unele dintre ele (Ex. Macrotarsius) dublandu-si sau triplandu-si masa corporala, in timp ce altele (Ex. Necrolemur) prezinta trasaturi ale scheletului ce indica o deplasare in salturi, asemenea lemurienilor actuali. Atat adapidele cat si omomyidele erau animale ce se miscau cu agilitate printre crengile copacilor, teorie sustinuta si de faptul ca absolut toate ramasitelor proto-primatelor au fost descoperite in zone in care acum 40-55 de milioane de ani predominau padurile uriase. Marea lor majoritate era adaptata vietii nocturne iar fosilele descoperite pana in prezent indica faptul ca dieta acestora era alcatuita aproape exclusiv din insecte si fructe.

Controversa existenta si astazi printre oamenii de stiinta este cea legata de soarta omomyidelor. Daca una dintre parerile larg acceptate este aceea ca a doua familie de proto-primate a disparut in acelasi timp cu adapidele, exista argumente care sa sustina o continuitate restransa a acestora si posibil o evolutie catre primele specii de maimute.

Aegyptopithecus zeuxis – primul antropoid?

Schimbarile climatice majore din Eocenul Tarziu (acum cca. 40 de milioane de ani), caracterizate de o scadere drastica a temperaturilor, schimbau din nou radical fata Terrei. Padurile s-au restrans simtitor, iar multe dintre speciile existente la acea data, iremediabil legate de mediul inconjurator, au fost incapabile sa se salveze din fata extinctiei. Cele care supravietuiesc, o fac in zone limitate din sudul si estul Asiei si, in special, in nordul Africii, in timp ce specii noi tind sa se adapteze noilor conditii climaterice. In fapt, singurele marturii ale existentei primatelor timpurii se regasesc in doar doua tari, Egipt si Oman, regiuni care in Eocenul Tarziu si inceputul Oligocenului (cca. 34 milioane de ani – 23 milioane de ani i.e.n) pastreaza inca un climat bland ce permite proliferarea vietii in paduri uriase.

Vom starui aici doar asupra sitului arheologic de la Fayum, Egipt, un veritabil El Dorado pentru cautatorii de fosile preistorice din Oligocen, acolo unde paleontologul Richard Markgraf scotea la lumina, la inceputul secolului trecut, ramasitele celei mai vechi maimute antropoide cunoscute vreodata. Ulterior, cercetatorii aveau sa scoata la iveala nu mai putin de opt specii diferite de primate, cea mai cunoscuta dintre acestea ramanand insa si cea mai varstnica, Aegyptopithecus zeuxis (acum cca 33-35 de milioane de ani).

Reconstituirea unui A. zeuxis ne arata un animal nu mai mare decat o pisica, cu o greutate care oscila intre 2 si 6 kilograme, si care se asemana cu maimutele urlatoare de astazi, din padurile tropicale ale Americii de Sud. Dintii unui asemenea animal aveau aceeasi configuratie cu cei ai maimutelor antropoide, fapt ce a dus la incadrarea lor in aceasta familie, desi nu toate indiciile oferite de conformatia scheletului sau tind sa sustina o atare teorie. Adaptarea craniului ilustreaza faptul ca aegyptopithecus avea un regim alimentar bazat in special pe fructe si frunzele comestibile ale copacilor, iar scheletul sau robust, cu oase puternice ale membrelor, indica o existenta aproape exclusiv arboricola. Astazi, datorita trasaturilor sale, Aegyptopithecus zeuxis este considerat de catre majoritatea oamenilor de stiinta drept stramosul comun al maimutelor obisnuite si al celor antropoide si, totodata, veriga de legatura intre proto-primate si primatele actuale.

Si mai interesanta, insa, este multitudinea de fosile contemporane lui A. zeuxis, descoperite in acelasi sit de la Fayum, care ne ofera o imagine de asamblu asupra lumii in care acesta prolifera. Locul micilor mamifere de dupa extinctia dinozaurilor fusese luat de ierbivorele care incepeau sa isi dezvolte masa corporala si care sa duca treptat spre ceea ce astazi numim Megafauna. Astfel, contemporane cu aegyptopithecus, sunt de amintit speciile extincte de Arsinotherium (mamifer cu o conformatie asemanatoare rinocerilor), de proboscidieni (ierbivore din familia elefantilor), sirenieni sau de rozatoare uriase. Lumea se schimbase iar explozia vietii arunca Terra intr-o noua era, cea a dominatiei mamiferelor si, mult mai tarziu, a omului.

Revino maine pentru un nou episod!