Turbina care toaca istoria
Am citit, inainte de a merge la Simian, ca cimitirul cel vechi de pe Ada Kaleh ar fi fost stramutat aici. Am vazut, intr-adevar, pe Simian, pietre tombale. Am vazut insa si cum a fost „stramutat“ cimitirul: un morman de oase umane au fost desertate, laolalta, intr-o pivnita de beton, plina astazi de necuratenii. Asa cum se gasea inainte de scufundarea insulei Ada Kaleh, cetatea fusese construita pe la inceputul anilor 1700, pe ruinele unor fortificatii mult mai vechi (cca 1300). Initial, biserica de pe insula a apartinut ordinului calugarilor franciscani; la 1839, turcii i-au adaugat un minaret si au transformat-o in moschee.
Urmand dialectica atat de draga lor, comunistii au transformat-o in nimic. Si nimic a ramas. Prin paclele istoriei, prin ceata Din cei aproape 3.000 de kilometri ai sai, fluviul binecuvanteaza Romania cale de 1.000, de-a lungul carora a presarat doua minuni: Defileul Dunarii, cu cea mai spectaculoasa parte a sa, Cazanele (Mari si Mici), si Delta. Am parcurs Cazanele pe o vreme cainoasa, rea: pe un frig cumplit, prin viscol si ceata – ultima rabufnire a iernii din acest an.
Calatoria a fost posibila doar cu sprijinul Inspectoratului General al Politiei de Frontiera si datoreaza totul curajului si profesionalismului calauzelor noastre de la Inspectoratul Judetean Mehedinti al acestei institutii. Dar ce are a cauta curajul intr-o „plimbare“ cu salupa pe Dunare? Ei bine, in conditiile din ziua expeditiei, cand ceata si viscolul aproape ca au anulat circulatia rutiera, a conduce o ambarcatiune pe Dunare nu era la indemana oricui.
Asadar, prin ceata, ca prin paclele istoriei, am vazut Dunarea incinsa de pereti inalti de stanca, am vazut si Tabula Traiana (pe malul sarbesc), daltuita in piatra spre a nemuri efortul colosal depus de romani pentru a sapa un drum imperial in coasta muntelui. Constructia Sistemului hidroenergetic si de navigatie Portile de Fier I nu a ascuns sub ape doar insula Ada Kaleh.
Multe ale localitati de pe vechiul tarm al Dunarii au fost inecate si stramutate apoi in locuri mai inalte. Sub ape au ramas amintiri materiale, palpabile. Peste ape, in lumea noastra, au strapuns povestile si legendele. Sub ape au ramas si ruinele batranei manastiri Mraconia (atestata documentar inca din secolul al XII-lea). Peste ape, acum, se incearca reconstruirea lacasului crestin, la varsarea paraului Mraconia in Dunare, in buza golfului cu acelasi nume.