Cum se recolta stuful, ”aurul verde” al României? Comuniştii au făcut şi o staţiune de cercetare

Pe vremuri, tăietorii de stuf plecau pe apele îngheţate în zori şi parcurgeau distanţa până la locul de tăiat stuf până la răsăritul soarelui. Foloseau stuful în economia casnică rurală ca material de construcţii, combustibil şi furaj. Comuniştii au văzut adevărata valoare a stufului – materie primă pentru hârtie şi celuloză. În anii ’50, recoltarea stufului se făcea în special cu deţinuţii politici de la Periprava şi Chilia Veche. Când apa era prea adâncă şi muncitorii nu făceau faţă intrau în scenă utilajele moderne de recoltare. 

Finalizarea celulozei se făcea la Combinatul de Celuloză şi Hârtie de la Chişcani, iar cercetarea se făcea la baza de la Maliuc, înfiinţată cu mare fast de către comunişti. Staţiunea experimentală stuficolă de la Maliuc nu a generat, însă, rezultatele dorite din cauza utilizării unor utilaje din Germania inadecvate condiţiilor din Deltă.

 

Combinatul de Celuloză şi Hârtie din stuf de la Chişcani a fost închis după 1989, 5.000 de oameni şi-au pierdut atunci locul de muncă.

 

Deşi stuful de înaltă calitate este un produs valoros pentru export, utilizarea tradiţională şi industrială a stufului din deltă este în declin. Astăzi, zone întinse de stuf de calitate redusă neexportabil nu sunt recoltate ca înainte şi păturile de stuf bătrân şi mort ameninţă stabilitatea ecologică a Deltei, intrată în anul 1991 în Patrimoniul Mondial UNESCO, ca rezervaţie a Biosferei.

 

În ultimii 20 de ani, mici întreprinzători şi-au construit afaceri pe baza stufului din Deltă, ei exportând atât brichete din stuf, cât şi produse de uz casnic. Totodată, stuful românesc ajunge în ţări din vestul Europei şi în ţări riverane Mării Mediterane, unde este folosit la confecţionarea acoperişurilor caselor de lux.

 

Potrivit datelor Patronatului în Turism din Delta Dunării, la ora actuală nu se recoltează însă nici 5% din stuful din Delta Dunării. Dacă nu este recoltat, stuful care ajunge în apă şi putrezeşte, generând organisme care contribuie la înmulţirea algelor şi la scăderea dramatică a oxigenului din apă. Acest lucru duce la moartea peştilor, dar şi a vegetaţiei din zonă. În această situaţie, deşi este ilegal, localnicii din zona Deltei Dunării dau foc la stuf, igenizând astfel locul pentru a permite refacerea unui stuf tânăr şi a proteja astfel peştii.