Uiţi de Mare, uiţi de munte, uiţi de supermarketul în care tocmai îţi puseseşi ultima speranţă, faci sensul giratoriu de vreo două-trei ori, până te dezmeticeşti, şi o iei în stânga, pe Şoseaua Amarei, spre Buzău, pe sub singurii copaci rămaşi în picioare, la margine de drum – restul fiind culcaţi la pământ, zice-se, de o directivă europeană.
„Perla Bărăganului”, Amara, este o furtună de verde în epicentrul caniculei. Un orăşelul, cochet şi curăţel la intrare – o comună mai răsărită -, care devine, pe alocuri, surprinzător de elegant.
Casele cresc – în înălţime şi importanţă -, pe măsură ce te apropii de staţiunea balneară propriu-zisă, depărtându-te, în timp, de vechi imagini comuniste.
Staţiunea este, practic, un parc imens, întins pe o suprafaţă de peste 64 de hectare – adumbrit de o plantaţie de foioase, o pădure de salcâm şi o imensă livadă de nuci, aliniaţi „la sfoară” -, străbătut de o reţea de şosele, alei şi poteci, care legă hotelurile între ele, şi pe acestea de plaje, piscine, tabăra şcolară, campinguri şi zone de divertisment, toate construite pe malul lacului Amara: cele mai vechi, după 1960, celelalte – hoteluri noi, terase şi plaje amenajate -, după anul 2000.
Trei sferturi din suprafaţă a fost întinerită şi reamenajată la sfârşitul anilor 2000, prin proiecte europene, suma de care a beneficiat staţiunea ridicându-se undeva la peste două milioane de euro.
Citeşte continuarea pe gandul.info
Vă mai recomandăm şi: Oraşul din România care rivalizează cu destinaţii de vacanţă precum Viena, Nancy sau Budapesta
Cum arată primul castel de lut din România, devenit celebru în străinătate
Un cimitir vechi de 7.000 de ani a fost descoperit în România