Entuziasmat la culme de descoperirea sa, Jerry Ehman avea sa noteze atunci un singur cuvant pe marginea foii de hartie pe care inregistrase evenimentul: „Wow!”, convins fiind ca este primul om care i-a auzit pe extraterestri. Nu mai trebuie sa spunem ca, in cateva minute, toate radiotelescoapele planetei erau orientate catre Constelatia Sagetatorului (Sagittarius), locul din care provenea misteriosul semnal radio. Dar semnalul nu s-a mai repetat. Ramanea o singura intrebare: Cine sau ce a dus la nasterea acelui fenomen?
In mod curios, semnalul a durat fix 72 de secunde, exact atat cat avea nevoie radiotelescopul Big Ear din Ohio pentru a fi orientat catre orice punct din spatiu. Datele ulterioare au aratat ca mesajul venea din afara sistemului nostru solar, dar misterul de abia acum avea sa inceapa.
Prima ipoteza a oamenilor de stiinta a fost aceea ca semnalul captat de ei fusese, pur si simplu, un semnal emis de pe Pamant si care fusese reflectat de vreo bucata de „gunoi spatial”. Alte ipoteze sustineau ca este vorba de o transmisie distorsionata pe o frecventa a armatei SUA, ca este posibil ca un asteroid sau satelit sa fi deviat un semnal terestru, ca este vorba de o emisie naturala a stelelor, un pulsar „galagios” sau, pur si simplu, un zgomot oarecare venit din Univers. Niciuna dintre aceste teorii nu a reusit, insa, sa explice pe de-a intregul fenomenul produs in acea seara. Studiile au aratat ca locul din care provenea semnalul este lipsit total de stele iar posibilitatea ca un fenomen, accident sau orice alta sursa naturala a fost eliminata din calcule. Cercetatorii au respins, insa, cu obstinatie, si eventualitatea ca o nava spatiala sa fie sursa puternicul semnal din 1977, desi majoritatea pasionatilor de ufologie cred cu tarie in aceasta varianta.
Pentru aproape 40 de ani, pana la inchiderea radiotelescopului din Ohio si transformarea acestuia in teren de golf, oamenii de stiinta s-au intors cu regularitate catre enigmatica destinatie din constelatia Sagetatorului. Cerul a ramas, insa, tacut. Interesant este faptul ca din cele doua detectoare de semnale radio ale defunctului radiotelescop, doar unul a reusit sa capteze semnalul din noaptea de 15 august 1977. Atunci cand cel de a-l doilea a scrutat aceeasi zona, trei minute mai tarziu, niciun semnal nu a mai fost inregistrat. Nu existau decat doua posibilitati: aceea ca primul detector sa se fi defectat, varianta exclusa la scurt timp dupa testarea acestuia, sau aceea ca semnalul sa fi fost intrerupt brusc, din cauze neexplicate inca, fenomen aproape inexistent in lumea naturala.
Paradoxal, cel mai infocat sustinator al originii extratereste a semnalului Wow, insusi Jerry Ehman, este astazi unul dintre cei mai aprigi contestatari ai variantei ca o civilizatie extraterestra sa ne fi contactat: ” Mi-as dori ca atunci cand sunt intervievat de catre jurnalisti, sa le pot spune mai mult. Mi-ar placea sa spun: Da, este un semnal emis de o inteligenta extraterestra. Sincer, insa, nu pot face acest lucru. Pot specula, dar nu exista nicio sustinere reala a unei asemenea ipoteze”, suna una dintre cele mai cunoscute declaratii ale sale.
Si totusi, scepticii sunt increzatori. „Chiar daca a fost trimis de catre o entitate inteligenta, semnalul ar fi fost emis de mult mai multe ori decat o data. Ar fi trebuit sa il captam macar o data in miile de tentive care au urmat momentului din 15 august 1977. Dar acest lucru nu s-a intamplat”, este declaratia dezarmanta a lui Jerry Ehman. Probabil, sustin cei care cred ca o civilizatie extraterestra se afla la originea semnalului. Dar sa nu uitam, suna argumentul acestora, ca atunci cand omenirea a folosit uriasul radiotelescop de la Arecibo pentru a trimite un mesaj radio in cosmos in 1974, a facut-o o singura data.
Wow s-a repetat!
S-a intamplat din nou in anul 2003, atunci cand, in luna martie, SETI a anuntat existenta unui al doilea semnal. Botezat SHGb02+14a, el a fost inregistrat de trei ori in aceeasi luna. Frecventa? Aceeasi 1420.456 MHz. Semnalul a venit, din nou, dintr-o zona lipsita total de stele (pe o distanta de cel putin 1.000 de ani lumina), din vecinatea constelatiilor pestilor (Pisces) si a berbecului (Aries). Si ceea ce este si mai interesant, este ca acesta, desi foarte slab, pare a proveni de pe o planeta cu o viteza de rotatie de 40 de ori mai mare decat a Pamantului. Sau, sustin oamenii de stiinta, este vorba doar de un pulsar. Asemanarile cu faimosul Wow sunt, insa, mult prea mari.
„Daca aceste civilizatii extraterestre se afla acolo – iar noi nu stim nimic de existenta lor – cei care locuiesc in sisteme solare aflate in apropierea sistemului nostru solar ar fi cei mai motivati sa trimita semnale radio catre Terra deoarece, daca vorbim de civilizatii avansate, cu siguranta ca ele au realizat deja ca Pamantul se afla in zona propice vietii si ca are apa lichida. Printr-o analiza spectroscopica, ar fi simplu ca ei sa detecteze apoi viata terestra”, afirma Richard Conn Henry, de la Universitatea Johns Hopkins.
Hopkins, alaturi de colegii sai de la Universitatea Johns Hopkins, este convins de existenta acestor civilizatii avansate si incearca sa le detecteze prezenta prin intermediul telescopului din Hat Creek, California. „In situatia in care entitati extraterestre inteligente locuiesc pe o planeta aflata la maxim 50 de ani lumina de Terra, nu este nevoie decat un un telescop spatial in infrarosu, cu o baza de 8 metri, pentru a detecta vaporii de apa din atmosfera planetei lor”, sustine si Greg Laughlin, astronom si un veritabil „vanator de extraterestri de la Universitatea din California, Santa Cruz.
Pana atunci, insa, va trebui sa asteptam ca tehnologia terestra sa ajunga in punctul in care ne va permite scrutarea altor galaxii sau, de ce nu, sa fim din nou contactati de catre aceeasi misterioasa sursa a semnalului WoW.