Din Dakota de Sud pana la frontiera mexicana si dincolo de ea, cu totii au vazut lumini viu colorate zburand pe cer in formatii. Unii dintre martorii oculari au relatat ca obiectele zburau in formatie romboidala si ca virau in unghi drept. Uneori luminile veneau izolate si din cand in cand planau. Unele dintre ele, care erau la mare altitudine, intrau brusc in picaj pana cand atingeau o altitudine mica. Altele, care se aflau la mica inaltime, se ridicau brusc, inaintea ochilor inmarmuriti ai privitorilor.
Din cand in cand, cate unul dintre obiectele luminoase facea o halta, in general de numai cateva secunde; a fost suficient pentru ca un baiat de 14 ani din Tulsa, statul Oklahoma, sa obtina cu aparatul foto, desi la o calitate modesta, un instantaneu spectaculos. Cliseul a fost examinat de specialistii in fotografie ai ziarului „Oklahoma City Journal”, care, dupa ce au studiat cu grija si negativul, i-au atestat autenticitatea. Ziarul a publicat imaginea pe prima pagina a numarului sau din 5 octombrie 1965, care a produs o adevarata senzatie in randul publicului. Intreaga editie, de peste o suta de mii de exemplare, s-a vandut ca paine calda.
Ancheta regizata
In cursul acelei nopti memorabile de 2 spre 3 august 1965, un OZN stralucitor a planat deasupra localitatii Sherman, statul Texas. Ore intregi, posturile de radio, statiile de politie cat si alte servicii au fost asaltate cu rapoarte de catre localnici. Operatorul TV Robert Campbell si agentul de politie Peter McCollum, care s-au prezentat in cateva locatii pentru a-i intervieva pe martorii oculari, au avut ocazia de a privi ei insisi obiectul despre care vorbeau oamenii. Chiar Campbell a facut o fotografie a OZN-ului in timp ce plana. Desi pelicula a fost supraexpusa, poate si datorita stralucirii obiectului de pe cer, imaginea era concludenta, confirmand existenta pe cer a unei lumini neobisnuite, potrivit cu spusele „reclamantilor”.
Cand presa americana a publicat pe prima pagina stirea despre „invazia” OZN-urilor din noaptea de 2-3 august, Fortele Aeriene (F.A.), prompte, sau poate grabite, si-au pus rapid in functiune masinaria de fabricat explicatii. In ziua urmatoare, ziarele publicau cu litere mari comunicatul F.A., in care se afirma ca toate aparitiile ciudate vazute de oameni nu au fost deloc ceva neobisnuit, ci exact patru stele: Betelgeuse, Rigel, Aldebaran si Cappella, din constelatia Orion. Totusi, in ciuda cenzurii si a controlului presei, unii ziaristi s-au simtit lezati de explicatiile firave, incat au decis sa consulte astronomii profesionisti referitor la posibilitatea ca cele patru stele sa justifice fenomenul.
Niciodata inainte Fortele Aeriene nu au fost contrazise cu atata vehementa si nu au fost reduse la tacere atat de transant. Aceleasi canale de comunicatie care purtasera explicatia armatei au expus dezmintirea categorica venita din partea unor personalitati de competenta indiscutabila, ca Walter Webb, conferentiar la Hayden Planetarium din Boston si dr. Robert Risser, de la Planetariul de Stiinta si Arta din Oklahoma. „In momentul acelor aparitii pe cer, constelatia Orion a fost vizibila numai de pe cealalta parte a Pamantului”, suna declaratia lui Webb. In „explicatia” Fortelor Aeriene s-a strecurat o eroare de 20.000 kilometri. Aceasta extraordinara greseala a cenzurii oficiale a atras serios atentia presei si multi au aflat despre falsul din aceste declaratii ale F.A. cu privire la OZN-uri.
Patru fotografii confiscate
Intr-adevar, cel mai mare val de aparitii in masa si de cea mai de lunga durata din istoria OZN-urilor a avut loc in noaptea de 2 spre 3 august 1965, durand mai multe ore si intinzandu-se de la frontiera canadiana pana in partea sudica a Noului Mexic. In dimineata de 3 august au fost facute in apropiere de Santa Ana, California, trei dintre cele mai bune fotografii ale OZN-urile realizate de civili. Autorul lor, un anume Rex Helfin. Barbatul a relatat ca in timp ce mergea in camioneta sa pe Myford Road, in apropiere de Santa Ana, a zarit un obiect neobisnuit apropiindu-se de drum. A oprit masina, a luat aparatul foto si a facut, din interioruul camionetei, cat a putut de repede, trei fotografii. In timp ce obiectul se indeparta, Heflin a coborat si a facut-o si pe a patra.
Cand barbatul a incercat sa ia contact prin radio cu locul sau de munca, in timp ce OZN-ul s-a aflat in apropierea masinii, aparatul talkie walkie nu a putut fi pus in functiune. Indata ce obiectul zburator s-a indepartat, dispozitivul de comunicatii a inceput sa functioneze perfect. Cateva saptamani mai tarziu, agentia „United Press International” (UPI) din Los Angeles a auzit vorbindu-se despre aceste fotografii si a solicitat permisiunea lui Helfin sa le examineze. UPI a predat fotografiile spre examinare specialistilor sai. Dupa un studiu indelungat si dupa ce fotografii in acelasi loc si cu acelasi aparat au mai fost facute, specialistii foto ai agentiei au concluzionat ca acestea au fost realizate dupa spusele autorului; ca, indiferent ce ar putea sa fie obiectul, fotografiile au fost autentice. UPI a distribuit cliseele ziarelor si revistelor, cat si posturilor TV din toata tara.
Intre timp, un individ pretinzand ca vine din partea organizatiei NORAD (Comandamentul Nord-American de Aparare Aerospatiala) i-a cerut lui Helfin sa ii predea cliseele originale in vederea unei „examinari oficiale”. Helfin s-a supus. Ulterior, atat NORAD cat si Fortele Aeriene declarau ca nu s-au aflat niciodata in posesia unor asemenea materiale. De aceea, fotografiile de atunci exista astazi doar sub forma unor reproduceri dupa original. In plus, cele doua organizatii au denuntat pozele ca fiind o „mistificare fotografica”. Au folosit si o serie de argumente si observatii asupra efectuarii si aspectului imaginilor, uitand sa aminteasca ceea ce poate constitui cea mai importanta caracteristica. Omisiunea a fost facuta, pesemne, din motive intemeiate.
„Scapari”
Pe fotografia nr.1, aceea pe care Helfin a facut-o cand obiectul era cel mai aproape, se poate remarca usor o pata circulara, exact dedesubtul obiectului, mai luminoasa decat zona invecinata. Este bine delimitata si foarte vizibila, chiar sub obiect si nu in alta parte. Marind imaginea, pata pare a fi un amestec de praf si nisip si alte particule usoare, avand inaltimea de treizeci de centimetri sau mai mult. Orice a reprezentat, este vorba despre un efect care de multe ori mai inainte a fost semnalat in legatura cu OZN-urile, in timp ce acestea treceau in special pe deasupra zapezii, cand martorii oculari au declarat ca aceasta s-a inaltat in vartejuri inspre obiectele zburatoare necunoscute. La 20 august 1962, mai multi oameni din Diamanatina, Brazilia, au relatat autoritatilor ca un fenomen de acest fel a supt orice firicel de praf de pe suprafata solului pe deasupra caruia a planat un OZN la numai cativa metri. Este greu de crezut ca Fortele Aeriene au ratat sa observe cercurile din fotografiile lui Helfin ci, desi le-au vazut, au „omis” sa le mentioneze in „analiza” cliseelor.
Pe cat de remarcabile au fost prin ele insesi aceste aparitii de OZN-uri din august 1965, pe atat de surprinzator si de o mare importanta a fost extraordinarul reviriment manifestat de o buna parte a apresei americane cu privire la ceea ce s-a petrecut, cat si in privinta sentimentului pe care aceasta l-a avut cand si-a dat seama ca de ani de zile a fost sistematic indusa in eroare, prin declaratii prefabricate potentate de politici guvernamentale. Fortele Aeriene au iesit compromise si cu obrazul patat din evenimentele petrecute in luna a opta a anului 1965. Ele si-au pierdut prestigiul si credibilitatea fata de presa si agentiile de stiri. Acea parte a populatiei care nu s-a lasat pacalita de „explicatiile” sale lipsite de logica si care n-a incetat a pretinde F.A. mai multe fapte si mai putine nascociri, a castigat noi si puternici partizani.
Revolta OZN
La sfaristul lui 1965, dupa un an plin de rapoarte si interferente electromagnetice cauzate de OZN-uri, dupa numeroase intamplari in care s-a semnalat ca au fost vazute obiecte zburatoare neidentificate de un mare numar de oameni in acelasi timp, zeci de ziare si reviste americane au cerut sa se puna capat politicii de cenzura si de secretomanie pe care guvernul a impus-o in acest domeniu, de atatia ani. Aceste publicatii au considerat ca cetatenii americani, care de fapt suporta cheltuielile Ministerului Apararii, merita amabilitatea de a li se spune adevarul obtinut prin anchetele facute de armata in privinta chestiunii OZN-urilor.
Cand evenimentele cu totul deosebite din noaptea de 2-3 august au ocupat prima pagina a ziarelor si cand Pentagonul a incercat sa acrediteze ideea ca n-au fost decat patru stele din constelatia „Orion”, ziarele indignate de pe tot cuprinsul tarii si-au indreptat sagetile impotriva cercurilor oficiale care denatureaza adevarul. Cotidianul „Richmond News-Leader”, din statul Virginia, a scris: „Incercarile de a nega – prin intermediul explicatiilor de felul celor aratate in proiectul Bluebook (proiect al serviciilor secrete americane care a urmarit anchetarea fenomenelor OZN-uri) – aparitiile de OZN-uri n-ar putea sa elucideze misterul, ci, din contra, vor face sa creasca banuielile acelora care cred ca exista un dedesubt pe care Fortele Aeriene nu vor sa il cunoastem. Daca functionarii din cadrul proiectului Bluebook vor ca sa nu se mai vorbeasca despre OZN-uri, ar face bine sa schimbe metoda”.
Trebuie mentionat ca anul 1965 nu s-a remarcat din punct de vedere al fluxului de rapoarte si incidente OZN doar prin prolifica noapte de 2 spre 3 august 1965. Acelea nu a reprezentat decat apogeul, intregul an fiind unul extrem de nelinistit in aceasta privinta, si nu doar pe teritoriul SUA, ci si in Antarctica, Africa de Sud, Franta, Australia, Portugalia si Atlanticul de Sud.
1965, Florida
*
1965, New Mexico
*
1965, Australia
*
1965, Minnesota
*
1965, New York