Suntem copiii extraterestrilor? Originea extraterestra a vietii pe Pamant (II)

Asemenea organisme, care poarta numele sugestiv de extremofile, sunt, in general, bacterii. Unele traiesc intr-un mediu extrem de acid, altele in medii foarte alcaline. Unele isi duc viata in apele fierbinti ale izvoarelor termale submarine, iar altele in apele oceanice de pe fundul gropii Marianelor, la 11.000 de metri adancime, la o presiune uriasa. Deci e posibil sa existe microorganisme care sa supravietuiasca si conditiilor dure care apar in cursul unei calatorii prin spatiul cosmic.

• Pasiunea pentru nepământeni – interviu cu Mircea Opriţă şi Michael Haulică
• Extraterestri cu aspect uman infiltrati printre noi?

In valtoarea preocuparii generale fata de planeta Marte (pesemne s-o fi gasit ceva important acolo, ca prea se agita lumea!), multe scenarii ale panspermiei, supuse azi experimentelor de simulare, sunt construite pe baza ipotezei ca niste microorganisme provenite de pe Marte ar fi ajuns, acum aproximativ 3,8 mld de ani, pe Terra. Evident, faptul ca experimentele se refera la Marte are legatura si cu faptul ca, in ultima vreme, s-au adunat multe informatii despre aceasta mult-cercetata planeta, astfel incat, daca e vorba ca savantii sa faca experimente de simulare, exista date pe baza carora sa le poata face.

Pe baza unor astfel de experimente, astrofizicianul Brett Gladman de la Universitatea din Columbia Britanica, Canada, a estimat ca, la fiecare cateva milioane de ani, Marte sufera, din partea cometelor sau a asteroizilor, impacturi indeajuns de puternice pentru ca bucatile de roca desprinse de izbitura sa poate ajunge la Pamant. Calatoria dureaza mult, cele mai multe dintre aceste pietre calatoare care sosesc la noi au petrecut milioane de ani in spatiu. Abia una din 10 milioane a petrecut in spatiu mai putin de un an. O estimare mai clara arata ca, la trei ani dupa impact, aproximativ 10 bucati de roca mari cat un mar, desprinse din suprafata Planetei Rosii, ajung pe Terra.

Un alt pericol care pandeste vietuitoarele ce ar calatori prin spatiu este marea intensitate a radiatiilor cosmice. Totusi, exista bacterii destul de obisnuite, cum ar fi Bacillus subtilis, care suporta doze destul de mari de radiatii, iar unele specii bacteriene, cum este Deinococcus radiodurans (denumirea este elocventa!), sunt de-o rezistenta de-a dreptul de necrezut la asemenea agresiuni.

Asa cum, in 1953, experimentele realizate de Miller au aratat ca, in anumite conditii trecerea de la materia anorganica la moleculele vietii este posibila, tot astfel numeroase experimente de simulare efectuate in ideea studierii panspermiei arata ca, in anumite conditii, ar fi posibil.

Cateva evenimente si descoperiri recente au dat apa la moara teoriei exogenezei; chiar daca, uneori – asa cum s-a intamplat cu misterioasa ploaie rosie din Kerala – explicatiile „exo” nu sunt inca acceptate de toata lumea, iar povestea e, in continuare, misterioasa, toate aceste intamplari sunt pasi inainte, spre lamurirea enigmei supreme: modul in care a aparut viata pe Terra.

Exista savanti care sustin originea extraterestra a vietii?

Sigur, daca acceptam teoria exogenezei, am putea sa ne punem intrebari asupra modului in care a aparut viata pe planeta aceea (sau ce-o fi fost) de unde a venit la noi. Sau putem sa pornim de la ideea ferma ca viata este o proprietate inerenta Universului, ca materia vie a existat intotdeauna, pur si simplu, ca orice alta forma de materie in Univers.

Oricum, teoria provenientei vietuitoarelor terestre din precursori veniti aici de altundeva din spatiu, teorie numita a ascendentei cosmice (cosmic ancestry) numara printre adeptii sai cel putin doua celebritati – astronomii britanici Fred Hoyle si Chandra Wickramasinghe.

Ei sustin ca organizarea materiei vii terestre si mecanismele ei de functionare nu pot fi decat rezultatul unor programe de o complexitate extrema, mult prea sofisticate pentru a fi fost elaborate in timpul scurs de la aparitia vietii pe Terra; deci, programele cu pricina au venit din alta parte. Inca si mai tulburator, cei doi au afirmat ca acesta „insamantare” nu a fost un eveniment unic, izolat: numeroase „incarcaturi” cosmice, continand si microorganisme capabile sa se dezvolte pe Terra, sosesc intruna pe planeta noastra, „in valuri”, corespunzand unor cicluri solare, iar multiplele evenimente de acest gen ar fi modificat, in mod repetat, cursul evolutiei vietii pe Pamant.

In ultimii ani, ceea ce parea o speculatie buna pentru a alimenta producerea unor povestiri si filme stiintifico-fantastice a devenit, dupa cum se vede, punctul de pornire pentru cercetari foarte serioase si de mare anvergura, iar personalitati de prima marime ale lumii academice nu se tem sa-si lege numele de aceste teorii indraznete. Timpul va arata cine are dreptate. La urma urmelor, si a sustine ca viata a aparut din materie inerta, prin evolutie chimica, a fost, candva, o indrazneala de necrezut. Si, cine stie ce alte explicatii uluitoare – neasemanatoare cu nimic din ceea ce exista acum – ii vor provoca pe savanti sa porneasca pe un drum inca nestrabatut si nici macar imaginat!? Fiecare ipoteza, fiecare experiment ne mai apropie cu un pas de adevar.

Intamplare sau intentie?

Dar daca lucrurile sunt inca si mai simple? intreaba altii De ce sa ne incurcam in speculatii, intrebandu-ne cum si daca a fost posibil ca niste molecule organice sa nimereasca pe Terra, cand ele ar fi putut fi aduse cu buna stiinta si puse la locul potrivit? Doar biosfera actuala e indeajuns de complexa si uluitoare ca sa ne ingaduie sa presupunem ca ea a fost intemeiata intentionat, de catre o civilizatie pentru care planeta noastra n-a fost decat un fel de ogor vast (poate un lot experimental?) pe care, cu un anume scop, au fost aruncate semintele vietii.

Aceasta teorie tulburatoare, „cea mai SF” dintre cele care circula azi, nu numai ca a inspirat diverse opere de fictiune cinematografice sau literare, dar are si adepti ilustri in randul comunitatii stiintifice: Francis Crick, unul dintre cei trei savanti care au primit Premiul Nobel in 1962, pentru extraordinara lor contributie – descoperirea structurii AND in 1953 – si Leslie Orgel, renumit chimist, specialist in cercetari asupra chimiei materiei vii si autor al unei carti intitulate Originea vietii.

Or, daca asemenea minti luminate, deprinse sa gandeasca intr-un spirit pozitivist, sa caute explicatiile logice si demonstrabile pentru orice fenomen observat in lumea vie, cred si spun ca extraterestrii ne-au adus pe aceasta lume, cum sa ne mai miram ca, printre oamenii fara interes deosebit in stiinta, se gasesc atatia care cred ca suntem odraselele unei civilizatii de dincolo de Terra?

Iata ca, deja, se contureaza doua directii de gandire: o prima ipoteza sugereaza – si nu toti oamenii de stiinta refuza sa creada – ca toate vietuitoarele de pe Terra, incusiv omul, au evoluat din forme de viata mai simple („germeni ai vietii”, in exprimarea curenta) – cu care parintii nepamanteni ai lumii vii terestre ne-au insamantat planeta, acum miliarde de ani.

O a doua directie – si aceasta e cea mai tulburatoare si cea mai supusa speculatiilor – sustine ca specia Homo sapiens are drept „stramosi” nu niste microorganisme trimise aici in capsule protejate, pentru a prospera, timp de miliarde de ani, intr-un mediu propice, dand nastere, prin evolutie, unei biosfere clocotind de viata, ci este creatia directa a unei civilizatii extraterestre, rodul unei strategii gandite si puse in practica de fiinte inteligente, in cadrul unui vast program (poate un experiment?) de raspandire a vietii pe alte planete decat a lor.

Dovezi irefutabile care sa confirma aceasta teorie nu exista, iar in lipsa lor, totul e o chestiune de credinta, de convingeri personale.

Chestiunea e complicata de faptul ca exista, in cadrul larg oferit de aceasta conceptie, diverse curente, deosebite intre ele prin multe aspecte ale doctrinei: cine erau fondatorii, cum se numesc, de unde vin; de ce au facut asta, ce urmeaza sa se intample mai departe etc. Asemenea curente de gandire duc, uneori, la aparitia unor organizatii, cu structura bine definita, chiar profund ierarhizata, cu dogme si ritualuri; clasificarea lor, dupa criteriile stabilite de cercetatori in domeniu, este controversata; unii le denumesc secte, altii miscari religioase (incluzandu-le in categoria asa-numitelor religii OZN). Pentru exemplificare, iata doua dintre cele mai cunoscute, una prin destinul tragic – chiar daca liber ales – al membrilor ei, alta prin prezenta destul de vizibila in cultura contemporana, inclusiv in domenii controversate ale cercetarii stiintifice.

Heaven’s Gate

Incepand in anii 1970, in SUA, Marshall Applewhite (1931-1997) si Bonnie Nettles (1928-1985) au inceput sa propovaduiasca ideea „reciclarii” Pamantului – planeta Terra urma sa fie curata total, dezinfectata, renovata – si singura sansa de a supravietui era parasirea ei, posibila deoarece trupurile umane erau doar vehicule menite sa-i ajute pe oameni sa faca aceasta calatorie.

De-a lungul anilor, cei doi si-au dezvoltat doctrina, ajungand, in cele din urma, sa sustina ca extraterestrii sadisera semintele actualei omeniri, in urma cu milioane de ani, si urmau sa vina sa-si adune recolta, reprezentata de indivizi evoluati din punct de vedere spiritual, care urmau sa se alature echipajelor navelor spatiale nepamantane. Putini dintre locuitorii Terrei urmau sa fie alesi pentru a progresa spre aceasta stare trans-umana; restul aveau sa fie lasati sa duca o existenta jalnica, in atmosfera otravita spiritual a unei lumi corupte.

Evolutia spirituala putea fi realizata numai de cei ce se alaturau miscarii, care primise numele de Heaven’s Gate (Poarta Cerului, sau a Raiului, daca preferati) si ai carei adepti duceau o viata ascetica, renuntand la placerile lumesti, posesiunile materiale, legaturile cu familia… Cativa dintre membrii barbati ai miscarii, inclusiv fondatorul Marshall Applewhite, au mers pana la castrarea voluntara, calatorind in Mexic pentru a se supune respectivei interventii chirurgicale.

In martie 1997, cand cometa Hale-Bopp devenise vizibila pe cer, membrii miscarii, convinsi ca spectaculoasa cometa trage dupa ea o nava extraterestra, venita in cautarea lor, au intreprins o actiune drastica de „eliberare” din existenta terestra, pentru a trece la nivelul urmator: 39 de barbati si femei s-au sinucis, prin otravire si asfixie – in trei valuri, se pare, in zile consecutive – intr-o casa din California, inchiriata special in acest scop.

Raelienii

Sunt membrii unei miscari religioase – Miscarea Internationala Raeliana – care cred ca toate formele de viata de pe Pamant, inclusiv omul, au fost create, in mod stiintific, de fiinte extraterestre inteligente, Elohim, numite eronat de catre oameni, in decursul istoriei, ingeri, herivimi sau zei. Personaje ca Moise, Iisus Hristos, Buddha si altii sunt vazute drept mesageri ai Elohim-ilor, trimisi oamenilor pentru a le transmite cunostinte importante pentru evolutia lor spirituala. Miscarea a fost intemeiata in 1974 de catre Claude Vorilhon, cunoscut azi sub numele de Rael, care sustine ca i-a intalnit pe acesti mesageri, precum si pe mai multi Elohimm, in cursul unor vizite la bordul unor nave extraterestre.

Spre deosebire de asceza propovaduita de Heaven’s Gate, raelienii recomanda adeptilor lor sa-si traiasca viata, bucurandu-se de ceea ce ofera existenta pamanteana, dezaproband, totusi, consumul de droguri, fumatul, abuzul de alcool. Miscarea a intrat in vizor si a avut parte de o mediatizare intensa ca fiind fondatoarea Clonaid, o organizatie stiintifica dedicata cercetarii in domeniul clonarii si care sustine ca a clonat deja cel putin o fiinta umana.

Unul dintre obiectivele importante ale miscarii este construirea unui sediu al Ambasadei Raeliene pentru Extraterestri, prevazuta cu un spatioport pentru aterizarea navelor. Costul proiectului a fost estimat la 20 milioane USD, iar organizatia se straduieste, in prezent sa adune sumele necesare materilaizarii ideii. Termenul de finalizare: anul 2035.

Revino maine pe DESCOPERA.ro pentru a citi, in cadrul maratonului „Descopera extraterestrii printre noi” despre Religia viitorului – credinta in extraterestri!