Teleprezenta – exlporarea adancurilor oceanelor s-a schimbat pentru totdeauna!

În 1981, celebrul explorator marin, doctorul Robert Ballard, a
fost rugat de către National Geographic să facă ceea ce ştie el cel
mai bine, să viseze. Revista pregătea un reportaj despre viitorul
explorărilor marine şi dorea să arate ce tehnologii ar putea folosi
oamenii de ştiinţă în viitor pentru a explora adâncurile oceanelor.
Doctorul Ballard şi încă 39 de oameni de ştiinţă au colaborat cu o
echipă de artişti şi le-au dat celor de la revistă articolul.

În această primăvară, viziunea doctorului Ballard a devenit
realitate, stabilind o nouă frontieră în lumea high-tech a
explorărilor marine de mare adîncime. Combinând teleprezenţa,
camere de înaltă definiţie, aparate operate subacvatic prin
telecomenzi şi o reţea ultra performantă, le-a permis experţilor să
sondeze adâncimile oceanului şi să împărtăşească în timp real
descoperirile şi cu alţii, fără să părăsească uscatul.

• Suedia și Norvegia renunță la viitorul fără numerar din cauza Rusiei
• Cu cât au crescut acţiunile Trump Media în anul 2024?

„Mi-au trebuit 29 de ani să ajung aici, dar am ajuns” a spus
Ballard, al cărui sistem de explorare prin teleprezenţă a debutat
în această vară cu expediţia Nautilus din Marea Mediterană.

Această realizare este ultima dintre multe altele din cariera
doctorului Ballard. Explorările sale au cuprins artefacte istorice,
cum ar fi rămăşiţele Titanicului, al vasului Bismarck, al avionului
PT-109 al preşedintelui John F. Kennedy, al portavionului Yorktown
din bătălia istorică de la Midway.

Lui i se atribuie chiar şi descoperirea revoluţionară a unor
izvoare hidrotermale, un fel de gheizere subacvatice, din insulele
Galapagos, unde, forme de viaţă neîntâlnite până atunci
supravieţuiau nu prin procesul de fotosinteză, ci prin ceea ce se
numeşte chimiosinteză.

Spiritul de pionierat al lui Ballard a depăşit de multe ori
tehnologiile existente. În 1970, explorările marine de adâncime se
desfăşurau în mini submarine echipate cu lanterne, adevărate
„jeep-uri subacvative”, cum le numea Ballard, dar submarinele se
deplasau incredibil de încet. O călătorie de aproximativ 3.600 m
dura 2 ore şi jumătate dus şi 2 ore şi jumătate întors, asta
însemna că mai rămâneau 3 ore pe zi pentru explorarea propriu-zisă,
timp suficient doar pentru explorarea unei mile marine.

„Am explorat o zonă muntoasă lungă de 67.592 de km”, îşi
aminteşte Ballard, care conduce Centrul pentru Explorarea
Oceanelor, un program de cercetare pentru studenţii universităţii
de Oceanografie din Rhode Island. „A fost frustrant, pentru că
făceam descoperiri, încetul cu încetul.”

Ballard s-a bazat pe submarine timp de 25 de ani. Dar, la 2 ani
după descoperirea izvoarelor hidrotermale, a avut o revelaţie. La
întoarcerea de la aceste izvoare, fiind însoţit şi de un biolog, a
început să se joace cu camera digitală pe care a ataşat-o braţului
mecanic al submarinului, mărind imaginile înregistrate cu camera şi
afişându-le pe un monitor de 6 inci. Atunci a realizat că biologul
care îl însoţea, în loc să cerceteze zona prin fereastra
submarinului, se uita peste umărul său în acelaşi monitor,
pretinzând că imaginea era mai bună pe monitor decât pe fereastră.
„M-am gândit atunci, am adus biologul acela din colţul celălalt al
lumii, ne-am scufundat 2,700 m în adâncuri, ca să stăm blocaţi
într-un submarin uitându-ne la un monitor. Şi aşa mi-a venit ideea”
a spus Ballard.

Ideea era legată de teleprezenţă. Mult mai cunoscută pentru
beneficiile oferite companiilor prin reducerea cheltuielilor cu
deplasările sau mijlocirea vizitelor virtuale la doctor, în
contextul doctorului Ballard a redus semnificativ costurile,
logistica şi riscul survenit la transportul biologilor sau al altor
cercetători pe fundul oceanelor.

Pentru a-şi îndeplini viziunea, doctorul Ballard a trebuit să
aştepte tehnologii precum fibra optică şi internetul. În loc de
submarine, sistemele de azi folosesc camere amplasate pe mini
submarine fără pilot, capabile să stea sub apă mai multe zile la
rând

Cablurile de fibră optică facilitează transmisiuni video în
direct pe ecranele din centrul de comandă de pe Nautillus. De
acolo, prin satelit, fanii accesează instantaneu reţeaua de
teleprezenţă, unde pot vedea ce se întâmplă în direct, la o
calitate video de înaltă definiţie, împreună cu experţi, copii de
şcoală sau alte persoane.

Deşi detaliile încă se mai pun la punct, Ballard susţine că
sistemul s-a îmbunătăţit masiv faţă de vechea abordare. „Este o
mişcare contra cronomentru, iar în eventualitatea unei descoperiri
semnificative, un expert poate fi disponibil în mai puţin de 30 de
minute” a mai spus el. Sistemul ajută exploratori precum doctorul
Ballard să îşi facă meseria fără să stea departe prea mult timp de
cei dragi, facilitând totodată accesul la descoperirile
explorărilor subacvatice unei mai mari audienţe.

„Nu mai suntem o persoană cu ochii pe fereastră, suntem o
planetă cu ochii pe fereastră” a mai spus doctorul Ballard,
adaugând că sistemul foloseşte o mare cantitate de echipamente
Cisco. „Totul constă în reţea”.
Viziunea doctorului Ballard despre viitor

Visele doctorului Ballard nu se opresc aici. Va veni ziua când
oamenii vor folosi teleprezenţa în locul altor forme de călătorie,
de asemenea. În loc să zboare pe Serengheti pentru safari, de
exemplu, ei vor închiria roboţi aflaţi acolo şi îi vor manevra pe
aceştia din confortul casei lor, de la mii de kilometri
depărtare”

„În cele din urmă, aceasta este călătoria electronică. Suntem
spirite în mişcare, şi putem astfel să ne lăsăm corpul în urmă” a
spus doctorul Robert Ballard, directorul Centrului de Explorări
Oceanice de la Universitatea din Rhode Island. „Dar pentru ca
visele să devină realitate, tehnologia mai trebuie să evolueze. Cea
mai mare provocare este ca marea masă de oameni să obţină lăţime de
bandă. Dar odată ce acest lucru se întâmplă, uau, pregătiţi-vă!

Material de Laurence Cruz (scriitor freelance în Los
Angeles)