Acordul de la Copenhaga: primul “rateu”

Programele de reducere a emisiilor poluante vin de la marile
tari dezvoltate sau in curs de dezvoltare, responsabile de trei
sferturi din emisiile la nivel mondial. Putine din statele mai mici
si vulnerabile s-au prezentat insa la apel. Cele 55 de tari includ
statele membre UE, SUA, Japonia si cele patru natiuni considerate
cele mai „problematice” din acest punct de vedere: Brazilia, China,
India si Africa de Sud.
Iata cum arata cateva cifre: Statele Unite si-au inlocuit reducerea
de 17% fata de nivelurile din 2005 (corespunzatoare unui 3% fata de
1990, an de referinta pentru Protocolul Kyoto) cu un „joc de
cuvinte”, referindu-se la o scadere „de ordinul a 17%” si
intarziind astfel momentul fixarii unui target real. Canada a urmat
exemplul Statelor Unite, punand si ea semnul intrebarii asupra
reducerii de 17%.

In cazul Uniunii Europene, se vorbeste despre o reducere cu 20%
a emisiilor in locul celei de 30%, Noua Zeelanda afirma ca nu va
vorbi de nicio scadere in absenta unui obiectiv global, iar dintre
tarile in curs de dezvoltare, China isi reafirma tinta de
40-45%.

• 1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar
• Unde au dispărut grădinițele de stat din România?

In orice caz, in opinia lui Bernhard Obermayr, seful campaniei
Greenpeace pe tema energiei si a climei, mare parte din
angajamentele luate de tarile industrializate sunt absolut
inadecvate. Aceste eforturi nu sunt suficiente, potrivit modelelor
climatice actuale pentru a tine cresterea temperaturii sub 2 grade
centigrade fata de valorile pre-industriale.
In opinia oficialului Greenpeace, daca reducerile emisiilor vor fi
cele prezentate pe 31 ianuarie, cresterea temperaturilor in
urmatoarele decenii va fi cuprinsa intre 3 si 3,5 grade
centigrade.
Sursa: Galileo

CITESTE SI:

• 
  
  Summitul de la Copenhaga – o pierdere de timp?
  

• 
  
  Viitorul Pamantului se decide la Copenhaga
  

• 
  
  In 10 ani, emisiile de carbon trebuie
  oprite!