Pe masura ce oamenii traiesc mai mult si au un nivel de trai mai
ridicat, ar trebui sa renuntam la stereotipul crizei ce marca,
traditional, trecerea de la tinerete la „varsta mijlocie”, pe la
40-45 de ani, considera psihologul.
Progresele realizate in ceea ce priveste ingrijirea sanatatii si
educatia, precum si cresterea sperantei de viata au facut din acest
stereotip ceva demodat.
Ar trebui sa vorbim, mai degraba de „tranzitia de la mijlocul
vietii” decat de criza, crede dr. Strenger.
Pana la varsta de 30 de ani sau putin dupa aceea, cei mai multi
occidentali sunt deja casatoriti, si-au cumparat o casa si si-au
inceput cariera. Odata luate aceste decizii importante, oamenii au
in fata lor cateva decenii bune in care sa se bucure de viata.
Desi nu suntem scutiti de greutatile vietii la nici o varsta,
atunci cand suntem ceva mai „copti” suntem mult mai bine echipati
pentru a le face fata: invatam din greselile trecutului si luam
decizii mai bine gandite.
Iar ideea ca in tinerete aveam o libertate mai mare si
posibilitati nelimitate e o iluzie; uitam ce mari erau presiunile
sociale care ne modelau viata in tinerete.
Concluziile dr. Strenger contrazic, in parte, un studiu recent,
efectuat pe cca. 1 milion de britanici, studiu care arata ca
oamenii resimt, intr-adevar, o scadere brusca a „nivelului de
fericire”, in medie la varsta de 44 de ani; dar si ” se invioreaza”
dupa varsta de 50 de ani.
Sa fim oare victimele unei conceptii-cliseu – criza varstei
mijlocii – prea mult vehiculate in societatea noastra? Dr. Strenger
citeaza, drept incurajare, chiar cazul psihanalistului Elliott
Jaques, cel care a lansat expresia „criza varstei de mijloc (sau
criza de la mijlocul vietii) in 1965, cand avea 48 de ani. De la
aceasta varsta si pana la 86 de ani, cand a murit (in 2003)
Elliott Jaques s-a casatorit, a scris 12 carti, a lucrat in
calitate de consultant pentru Biserica Angliei si pentru Armata SUA
si a produs cateva dintre ele mai originale idei ale sale.
Sursa: Mail Online
CITESTE SI: