Cea de-a doua lege a termodinamicii a fost initial formulata
pentru descrierea fluxului de caldura dar, transformata in ecuatie
a miscarii, poate fi utilizata pentru a descrie in termeni
energetici multe alte procese, de la selectia naturala a speciei
celei mai adecvate organizarii metabolismului celular si pana la
lantul alimentar.
Din aceasta perspectiva, o economie in crestere consta in entitati
(produse, servicii, etc) carora le este atribuita o densitate de
energie rezultand din procesele specifice de productie ale
acestora: diferentele de densitate reprezinta fortele care
dirijeaza fluxul de energie (procesele de productie) astfel incat
sa le „niveleze” in interiorul sistemului si in raport cu
mediul.
Cei doi cercetatori au remarcat ca aceasta tendinta catre
dispersarea cantitatii maxime de energie este cea aflata la baza
legilor economice. Potrivit acestei legi, spun cercetatorii, este
imposibil sa prevezi in detaliu cresterea si declinul economiei:
densitatea de energie a economiei nu este constanta si o decizie a
fiecaruit „actor” in parte influenteaza deciziile viitoare ale
celorlalti. Adica, din perspectiva fizicii, fortele (energia libera
in resurse) care dirijeaza fluxul energetic (activitatile
economice) sunt la randul lor influentate de flux si asa mai
departe. Rezultatul acestor interactiuni complexe face ca
economiile, cu mecanisme foarte eficiente de dispersare a energiei,
sa se schimbe foarte rapid si neasteptat.
„Cea de-a doua lege a termodinamicii incurajeaza activitatile care
fac sa descreasca energia libera cel mai rapid posibil”, mai spune
Annila. In opinia cercetatorului este asadar aceasta problema care
duce la cresterea productivitatii si cautarea de noi surse
energetice. In plus, aceasta lege admite ca este imposibil sa
prevezi in detaliu cursul optim al utilizarii de energie intrucat
cursul ales influenteaza alegerea actiunilor viitoare.
CITESTE SI: