Primavara, aerul de deasupra pamantului se incalzeste mai rapid
decat cel de deasupra marilor. Aerul cald se ridica si il
„mobilizeaza” pe cel rece provenit din ocean, cel aducator de
precipitatii, cu doua consecinte: ploaia raceste suprafata, dar
elibereaza si caldura latenta cand vaporii aposi se condenseaza in
picaturi. Cu cat aerul transportat catre zona continentala este mai
umed, cu atat mai multa caldura latenta este eliberata de ploaie,
si cu atat mai mult aer umed este impins catre pamant, printr-un
mecanism de auto-amplificare ce mentine diferenta de temperatura si
prin urmare intreaga circulatie musonica.
Cercetatorii condusi de Anders Levermann au descoperit acum ca
acest mecanism de feedback este foarte delicat si sensibil la
perturbarile din exterior. Ecuatiile noului model pus la punct de
acestia indica faptul ca exista o valoare critica de iradiere
solara care declanseaza fenomenul: daca iradierea scade sub aceasta
valoare (eventual din cauza poluarii din aer), nu se poate dezvolta
clasica circulatie musonica.
De asemenea, tot prin intermediul acestui model si gratie analizei
datelor din ultimii 60 de ani, oamenii de stiinta au calculat
valorile critice pentru sistemele musonice in India, China,
Bangladesh, Africa occidentala, America de Nord si Australia.
„Lucram la o mai precisa definire a vulnerabilitatii sistemului
musonic. Oscilatiile intre luni cu precipitatii puternice si foarte
slabe ar putea depasi capacitatile de adaptare ale populatiilor
afectate”, a declarat Jacob Schewe, unul dintre cercetatorii
implicati in studiu. La momentul actual, in timp ce incalzirea
globala ar putea provoca o crestere a nivelului precipitatiilor,
emisiile de aerosoli, deosebit de abundente in China si India, ar
putea reduce stabilitatea musonilor.
Studiile cu privire la istoria climei pe planeta indica faptul ca
in decursul ultimilor 11 000 de ani s-a asistat de mai multe ori la
schimbari neasteptate in structura regimurilor musonice.