Experimentul este initiat de Agentia Proiectelor de Cercetare
Avansata pentru Aparare (DARPA) in speranta eventualei creari a
unei insecte-spion in intregime telecomandata, capabila sa
intercepteze conversatiile si chiar sa descopere oameni disparuti
in urma unor dezastre.
In recentul experiment prezentat in videoclip, specia
Mecynorrhina torquata s-a dovedit suficient de mare pentru a fi
echipata cu dispozitivele electronice necesare, care sa ii permita
zborul fara a fi conectata la fire. Privindu-i miscarile, este
aproape imposibil sa iti dai seama ca gandacul este teleghidat de o
persoana.
Proiectul este remarcabil intrucat semnalele pe care insectele le
primesc nu sunt foarte precise. Spre deosebire de alte sisteme
neuronale wireless precum Braingate, echipa de la Berkeley nu
tinteste neuronii motori individuali. Mari sectiuni din creierul
insectei sunt stimulate in vederea decolarii si a aterizarii
carabusului, fara a il controla insa dincolo de aceste functii.
De asemenea, cercetatorii vireaza corpul insectei inspre laterale
prin stimularea tesutului muscular. Dupa ce comanda de rotire este
data, carabusului i se permite sa se echilibreze singur. Cu alte
cuvinte, insecta controlata prin unde radio este foarte
asemanatoare unui cal cu capastru.
Transformarea insectelor obisnuite in iscoade si salvatori
cibernetici presupune implantarea electrozilor in organismele lor
cat sunt inca in pupa. Pe masura ce carabusul se dezvolta,
capacitatea sa de transportare a electrozilor in cap creste, insa
este un efort insemnat sa faci astfel incat dispozitive suficient
de mici sa fie transportate de insecte.
Bateriile sunt grele, iar carabusii inca nu sunt dotati cu
emitatoare GPS, cu videocamere, microfoane sau alte aparate
necesare indeletnicirii de spion. Cu toate acestea, Maharbiz este
increzator in proiectul lui si in evolutia tehnologica si considera
folosirea insectelor reale pe post de spioni mai eficienta decat
construirea in intregime a unora complet robotice.
Sursa:
Singularityhub