ADN-ul are abilitati telepatice

Cercetatorii raporteaza dovezi care, contrar convingerilor
curente referitoare la ceea ce este posibil, o dubla legatura
intacta de ADN are uimitoare capacitate de a recunoaste
similaritatile din alte insiruiri ADN de la distanta. Ele sunt
cumva capabile sa se identifice reciproc, iar micile fragmente de
material genetic tind sa se amestece cu ADN-ul similar lor.
Recunoasterea asemanarilor din secventele subunitatilor chimice din
ADN se intampla intr-o maniera nerecunoscuta inca de stiinta. Nu
exista, aparent, niciun motiv pentru care ADN-ul sa fie capabil sa
se combine in felul in care o face si, din punct de vedere
teoretic, aceasta trasatura ar trebui sa fie chimic
imposibila.

Chiar si asa, studiul publicat in Jurnalul de Chimie Fizica B al
ACS, prezinta foarte clar ca recunoasterea omologica dintre
secventele mai multor sute de nucleotide se intampla fara contact
fizic si in absenta proteinelor. Legaturile elicoidale duble de ADN
pot recunoaste molecule asemenatoare de la distanta si se pot
alatura, totul aparent, fara contributia altor molecule sau semnale
chimice.

• Mulți oameni suferă fără să știe de „ura față de mișcare”
• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție

Pentru ca stiintific cercetatorii nu isi pot explica fenomenul, ei
se vad oarecum constransi sa ia in calcul si pseudostiinta denumita
„telepatie a materiei vii” pentru a gasi raspunsuri. Oricum,
descoperirea este importanta deoarece ea ar putea ajuta la sporirea
acuratetii si a eficientei recombinarilor omologice de gene, care
reprezinta un proces responsabil cu repararea ADN-ului, cu evolutia
si diversitatea genetica. Noile descoperiri pot, de asemenea,
arunca lumina si asupra metodelor necesare evitarii erorilor de
recombinare, care reprezinta factori de cancer, de imbatranire,
precum si ai altor dereglari de sanatate.

Sursa:
Dailygalaxy

CITESTE SI:

• ADN-ul poate fi
  falsificat
  
• ADN
  „extraterestru” in genomul
  mamiferelor
  
• 
  Aniversare stiintifica: 25 de ani de la descoperirea
  „amprentei ADN”