Total eclipse of the heart

Desi am fost in banda totalitatii, desi am stat in intuneric total la 10 dimineata, pling. Toata zona Shanghaiului a fost acoperita de nori grosi. Aproape toata zona India-China pe unde a trecut umbra Lunii a fost innorata. Parca nu a vrut sa fie vazuta de nimeni. Aceasta eclipsa va ramine cea mai mare dezamagire a celor care le urmaresc de placere, dar si in scopuri stiintifice. Mi-e greu sa va povestesc ceva ce trebuia sa fie un miracol, un lucru pentru care facem planuri de aproape 1 an de zile. Dar voi incerca.

De aseara am stiut ca va fi imposibil sa vedem eclipsa pe cer senin. Prognoza meteo era groaznica in toata China asta mare. Am ales, asadar, sa ramanem in locul stabilit inca de acasa, pentru ca sansele (negative) erau aproape la fel pe o fisie de 2000 de kilometri. La 5 dimineata, am plecat din Shanghai la Jinshanwei, 70 km sud. Nori grosi. Ne-am asezat instrumentele pe terasa unui hotel, cu mari interventii din partea ghizilor nostri. Ploua marunt. Din cand in cand, ploaia se mai oprea, iar Soarele mai izbutea sa trimita lumina prin nori… doar ca sa ne amageasca.

• Mulți oameni suferă fără să știe de „ura față de mișcare”
• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție

M-am asezat sub trepied, intr-o pozitie nu tocmai comoda. Soarele urma sa urce la 57 de grade pe cer, iar instrumentele trebuiau sa fie stabile, aproape de sol, asa ca trebuia sa stau aproape intins pe spate. Din aceasta pozitie am cautat Soarele prin telescop 10 minute fara success, printer norii grosi. Intr-un final am reusit sa-l gasesc, dar nu datorita mie, ci gratie unei ferestre intr-unul din straturile superioare de nori.

Se vedea deja o muscatura zdravana din Soare. Lumea a inceput sa tipe si sa aplaude, iar noi, Bogdan si cu mine, am capatat incredere. Incet, incet, Soarele mai dadea la o parte cite un val de nori. Secera partialitatii devenea tot mai mica, iar sperantele noastre tot mai mari. Cu 3 minute inainte de totalitate, dezastru: un nor “cit China” a acoperit ireparabil scena iluziilor noastre: de-acum eclipsa era doar un vis indepartat, poate la anul, poate peste 3 ani in Australia, cine stie…

Intunericul a venit brusc. Intai a inceput sa sufle vantul, tipic pentru o eclipsa de Soare si inca una foarte lunga, cum a fost aceasta. A fost intuneric la 9:37, dupa ceasul americanului din fata mea, si a tinut 6 minute. Extraordinar de mult! Toate luminile din Jinshanwei s-au aprins brusc. Am uitat sa va spun ca locul in care stateam era o terasa neterminata, iar politia locala a sesizat repede lucrul asta. Au strigat la noi 10 minute sa plecam de acolo. Norocul nostru a fost ghidul, care s-a facut ca nu ne cunoaste, lasindu-ne sa ne certam fiecare pe limba noastra. Stia ca intr-un final, politistii vor renunta sa ne ameninte pentru ca turisti mai “turci” ca noi, romanii, nu au mai vazut.

In timpul totalitatii, m-am uitat intamplator deasupra capului. Am incremenit. Se putea vedea Venus! Asta inseamna ca deasupra noastra era o spartura in nori. Daca eram la citiva kilometri mai la vest, probabil ca am fi vazut macar o urma din coroana atit de pretioasa a Soarelui.

Am reusit sa surprind citeva cadre cu partialitatea pe care va las sa le admirati mai jos, cu gindul ca va mai veni o zi in care vom avea succesul de acum 1 an, de la Novosibirsk, sau de acum 3 ani, din Turcia.

Catalin Beldea

Citeste aici totul despre Eclipsa secolului si expeditia Descopera.ro