Studiul care a dat aceste rezultate a fost realizat in SUA, la Brigham Young University. Cercetatorii au aratat unor copii, cu varsta in jur de 6 luni, doua imagini diferite, una reprezentand un caine intr-o postura agresiva, cealalta un caine aflat intr-o dispozitie prietenoasa. Apoi, au dat copiilor sa asculte, intr-o ordine intamplatoare, secvente audio continand sunetul unui latrat furios si al unui latrat prietenos.
In marea majoritate a cazurilor, copiii au stiut sa asocieze tonul – agresiv sau prietenos – al “vocii” cainelui cu fotografia corespunzatoare. Copiii si-au manifestat atentia uitandu-se indelung la imaginea respectiva, iar cei mai marisori dintre “subiecti” au reusit sa faca imediat legatura, indreptandu-si instantaneu privirea spre imaginea potrivita.
Aceste rezultate pot explica, partial, de ce copiii foarte mici invata cu o asemenea repeziciune. Cu mult timp inainte de a putea ei insisi vorbi, bebelusii recunosc cu precizie semnificatia diferitelor tonuri ale vocii, asociindu-o anumitor emotii si integrand aceste informatii in cunoasterea lumii inconjuratoare.
Sursa: Science Daily
CITESTE SI: