In pofida vastitatii teritoriului ocupat, populatia neanderthalienilor a fost intotdeauna foarte redusa. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de echipa de paleoantropologi condusa de Svante Pääbo de la laboratorul de biologie evolutionista din cadrul Institutului Max Plank din Leipzig, in care a fost analizat intregul genom mitocondrial a cinci dintre aceste “rude” de mult disparute ale omului.
Prima analiza partiala a ADN-ului mitocondrial a Omului din Neanderthal dateaza de acum 14 ani, dar de-abia in 1998 oamenii de stiinta au reusit sa obtina prima secventiere completa, de altfel cu costuri atat de ridicate incat nu au mai fost facute studii pe alte esantioane. Din fericire, intre timp, Adrian Briggs, un cercetator din echipa lui Pääbo de la Max Plank, a reusit sa puna la punct o noua tehnica de analiza care a permis reducerea considerabila a costurilor si astfel echipa de aici a putut secventia 16.565 baze mitocondriale extrase din oase provenite din Spania, Germania, Croatia si Rusia.
Acestea au fost analizate impreuna cu cele din fragmentul secventiat anterior, provenit si acesta din Croatia, ulterior, analizele fiind confruntate cu cele ale unui esantion de fiinte umane moderne. Asa s-a descoperit ca variabilitatea genetica in interiorul populatiei neanderthaliene era de circa o treime fata de cea a Homo Sapiens, iar acest fapt, potrivit oamenilor de stiinta, pune sub semnul intrebarii ipoteza conform careia neanderthalienii ar fi fost impartiti in populatii regionale distincte.
"O dimensiune a populatiei redusa ar putea sa fi fost un caracter general al biologiei neanderthalienilor”, a comentat Briggs, subliniind si faptul ca, in conditiile unui numar atat de redus de indivizi, este explicabila vulnerabilitatea speciei la riscul de extinctie, fie ca acesta ar fi fost generat de schimbarile climatice sau de competitia cu stramosii nostri.
CITESTE SI:
|
||