O specie umanoida pitica, disparuta in prezent, cunoscuta mai degraba sub denumirea de “hobbiti”, poseda trasaturi anatomice neobisnuite, explicate de catre cercetatori prin faptul ca au trait intr-o izolare completa de restul lumii timp de mii de ani.
Oamenii pitici, care nu atingeau o inaltime mai mare de 90 de centimetri la maturitate, au uimit lumea stiintifica in 2004, cand un craniu si alte schelete partiale au fost descoperite in pesterile insulei Flores. Datarile cu radiocarbon indicau ca specia, denumita oficial Homo florensiensis, a trait in acea zona cateva mii de ani, inainte de a disparea complet in urma cu 17.000 de ani.
Dupa descoperirea initiala, cercetatorii au inclinat mai degraba sa creada ca au de-a face cu o comunitate umana lovita de microcefalie, in loc de a o considera o noua specie. Insa studiile urmatoare au demonstrat contrariul.
Ultimele cercetari asupra lui Homo florensiensis arata ca acestia aveau talpi plate si degete foarte lungi, se puteau deplasa destul de usor in doua picioare, insa nu puteau alerga cu viteza. Craniile erau foarte mici, ceea ce facea ca si dimensiunea creierului sa fie redusa.. Initial, s-a considerat ca aceasta trasatura nu putea favoriza descoperirea si fabricarea uneltelor. Cu toate acestea, in jurul pesterii s-au gasit astfel de instrumente.
Departe de a fi un semn al retardarii mentale, craniul mic reprezinta in opinia cercetatorilor, o adaptare la un mediu cu circuit inchis, care beneficiaza de prea putine resurse.
“Oricare ar fi explicatia faptului ca Homo florensiensis avea un craniu mic, faptul ca aceasta specie a trait pe o insula a jucat un rol crucial in evolutia sa”, declara Eleanor Weston, unul dintre autorii studiului.
Sursa: The Independent
CITESTE SI: