In data de 26 decembrie 2004, al doilea cel mai puternic cutremur inregistrat vreodata in istorie a lovit coasta sud-vestica a insulei indoneziene Sumatra, atunci cand o placa tectonica din ocean a alunecat brusc sub placa tectonica a Indoneziei. Seismul, care a masurat 9.2 grade pe scara Richter, a provocat un val de tip tsunami, care a maturat comunitatile de coasta si a dus la peste 200.000 de pierderi de vieti omenesti. Acesta a fost urmat de cutremure puternice, care insa nu au generat tsunami-uri. Rezidentii se intreaba acum daca marile seisme s-au terminat sau trebuie sa-si faca in continuare griji. Raspunsul, conform echipei americano-indoneziene care a cercetat chestiunea, este in masura sa ingrijoreze. Problemele nu s-au terminat. Cercetatorii au desfasurat numeroase teste in regiune, inclusiv masuratori subterane efectuate cu ajutorul instrumentelor de pozitionare globala si al satelitilor. Echipa a colectat informatii privind tiparele de crestere ale recifului de corali si date despre istoria geologica regionala. Oamenii de stiinta au compilat apoi toate informatiile adunate intr-un model virtual ce a calculat cantitatea de energie eliberata de cutremurele din 2004 si 2007 si au comparat-o cu puterea celor doua mari seisme din 1797 si 1833. Artificiul a sugerat ca in urma recentelor cutremure, s-a eliberat numai 25% din energia acumulata in placile tectonice dupa seismul din 1833. “Trebuie sa fie o mare cantitate de energie elastica inmagazinata, care va trebui eliberata prin cateva noi cutremure la un moment dat”, spune seismologul Jean-Philippe Avouac de la Institutul de Observare Tectonica din Pasadena. Avouac sustine ca atunci cand un cutremur major elibereaza energia acumulata intre placile geologice o face cu rezerve, conservand o buna parte din “resurse”.
Sursa: ScienceNow