Semnele diactrice pot face distinctie intre pronuntii si, de cele mai multe ori, pot schimba radical sensul cuvintelor. Poate de aceea exista si astazi atat de multe controverse legate de interpretarea Coranului.
„In numele lui Allah/ eu, Zuhayr, am scris acestea la timpul mortii lui Umar/ anul patru/ si douazeci”, este traducerea textului sculptat in piatra, care precede orice copie cunoscuta a Coranului. Textul contine diacritice, ceea ce, in opinia lui Ali ibn Ibrahim Ghabban, arheologul care a facut importanta descoperire, are o importanta imensa in descifrarea misterelor legate de modul de scriere de la acea data.
„Daca in Coran au existat diacritice sau nu, reprezinta un fapt de importanta majora, si asta pentru ca musulmanii din Occident considera ca pot modifica astfel de semne de scriere, fapt ce vine in contradictie cu regulile stricte ale musulmanilor traditionali care considera ca textele vin direct de la Allah si nu pot fi modificate. Descoperirea arata ca sistemul diacriticelor exista inaintea primelor copii cunoscute ale Coranului, copii care dateaza din perioada 652-680 d.Hr”, afirma Robert Hoyland, profesor la Universitatea St. Andrews din Scotia.
Ali ibn Ibrahim Ghabban considera ca primii adepti ai lui Mahomed au scos diacriticele din text pentru a lasa impresia ca Profetul se adreseaza tuturor triburilor arabe in dialectul fiecaruia. „In acest caz, invatatii occidentali nu au nicio scuza pentru modificarile ulterioare aduse versetelor”, subliniaza si Robert Hoyland.
Conform datelor inscrise in inscriptia straveche, data la care ea a fost facuta este anul 644 d.Hr.. O traditie orala musulmana spune ca un soldat persan l-ar fi injunghiat pe Umar, barbatul mentionat in text, pentru ca ar fi predicat intr-o moschee. Martorul acestei executii nu ar fi fost altul decat Zuhayr, cel al carui nume se regaseste, de asemenea, in straveche inscriptie.
Sursa:Discovery