Dovezi indirecte ale folosirii de droguri psihoactive de catre populatiile antice din America de Sud au fost furnizate in trecut prin descoperirea unor echipamente destinate prepararii de substante si identificarea unor ierburi reziduale in instrumentele de inhalat. Totusi, nimic nu a indicat pana in prezent faptul ca oamenii acelor locuri chiar ar fi consumat droguri care sa le altereze mintea. Pentru a gasi o legatura directa, arheologul chimist Juan Pablo Ogalde si colegii sai de la Universitatea Tarapaca din Arica, Chile, au analizat 32 de mumii din Valea Azapa aflata in nordul tarii. Mumificate natural in desertul Acatama, trupurile au apartinut unor membri ai imperiului Tiwanaku, antecesorii civilizatiei Inca. Cercetatorii au analizat compozitia chimica a unor urme de par de la un barbat adult si de la un bebelus de un an, ambii datati in perioada anilor 800 – 1.200 d.Hr. nu mica le-a fost surpriza acestora cand au identificat in mostre prezenta unor alcaloizi halucinogeni. In timp ce este putin probabil ca bebelusul, ingropat cu niste tablete langa el, sa fi fost dependent de droguri – substantele halucinogene fiindu-i transmise prin alaptare – barbatul Tiwanaku era cel mai probabil un consumator constant. Adultul pare sa fi suferit leziuni nazale cauzate de inhalare si a fost ingropat cu un kit complex de administrare a halucinogenelor. Prezenta anumitor substante si ierburi in mormintele mumiilor sugereaza ca populatiile calatoreau mult pentru obtinerea de plante cu efect halucinogen, multe specii negasindu-se in zona habitatului lor natural.
Sursa: Discovery