Adevarul despre ultimul samurai

Tradat de catre imparat, Saigo Takamori se vede obligat sa lupte impotriva guvernului pe care il ajutase sa castige puterea. El va mobiliza o armata de circa 40.000 de samurai, motivati, in primul rand, de pastrarea obiceiurilor si a modului de viata traditional.

In numai cateva luni, rebeliunea va fi inabusita de armata imperiala care numara 300.000 de soldati, echipati, conform standardelor occidentale, cu cele mai noi tehnologii militare ale vremii ( arme de foc, tunuri si baloane de observatie).

• Teatrul cruzimii. Viziunea radicală a lui Antonin Artaud și undele sale de șoc permanente
• Drumul de la Stagira la Chalkis. Cum a devenit Aristotel unul dintre cei mai importanţi gânditori…

Eroii de la Shiroyama
Ultima batalie, cea de la Shiroyama, va fi si cea care va intra in istorie si care va marca sfarsitul clasei razboinice a samurailor. Confruntat cu lipsa armelor si a munitiei, Saigo Takamori hotaraste sa lanseze un ultim atac asupra numeroaselor forte imperiale. In fruntea unui grup de 300-400 de razboinici, ultimii supravietuitori din cei 40.000, acesta alege sa lupte folosind armele traditionale, arcul si sabia, intr-un gest menit sa atraga atentia asupra cauzei lor.

In semn de solidaritate, batranii samurai din regiunea Satsuma, cei care nu mai luptasera de multi ani, aleg sa mai imbrace odata armura in aceasta ultima batalie fara sorti de izbanda.

Atacul surprinde armata imperiala care nu se astepta la o asemenea riposta si nu era antrenata pentru o lupta corp la corp, iar Saigo reuseste sa strapunga si sa respinga primele linii. In ciuda curajului lor, samurailor nu li se permite o noua sarja si sunt decimati de armele soldatilor imperial aflati la o distanta sigura. Insusi Takamori este lovit de un glont care ii atinge artera femurala.

Ceea ce a urmat este insa invaluit in mister. Se pare ca Saigo s-ar fi retras intr-o padure alaturata, acolo unde i-ar fi cerut unui samurai sa il asiste in timpul sinuciderii rituale, seppuku, inainte de a fi capturat.
Pe de alta parte, unii istorici sustin ca acesta ar fi intrat in soc in urma loviturii primite, fiind incapabil sa mai vorbeasca. Cativa razboinici loiali l-ar fi ajutat sa se sinucida, stiind ca acesta era lucrul pe care si l-ar fi dorit.

Indiferent de modul in care a murit, Saigo Takamori a devenit rapid o figura emeblematica in inima japonezilor. Incapabil sa infranga simpatia populatiei pentru acesta, imparatul il va reabilita 12 ani mai tarziu, in 1889.

Takamori devine rapid un erou national, figura sa emblematica fiind folosita pentru a insufla curaj soldatilor in razboaiele care vor urma.Desi a fost ultimul reprezentant al castei razboinicilor samurai, prin moartea sa, Saigo i-a rezervat acesteia un loc etern in constiinta nationala nipona.