„Perioada de reflectie”

Actualul text al Constitutiei Europene, care in 2005 a fost respins prin referendum in Franta si Olanda, a fost initiat in cadrul lucrarilor Conventiei pentru Viitorul Europei, care au fost convocate de catre Consiliul European de la Laeken din decembrie 2001. Textul final al Tratatului Constitutional a fost semnat de liderii europeni la Roma, la 29 octombrie 2004.

Acest text consacra formal valorile si obiectivele Uniunii, la fel ca si drepturile cetatenilor europeni, prin intermediul includerii in corpul Tratatului Constitutional a Cartei Drepturilor Fundamentale. Uniunea dobandeste personalitate juridica prin fuziunea Uniunii Europene cu Comunitatea Europeana. Competentele si repartizarea lor intre statele membre si Uniune sunt definite in mod clar si irevocabil. Este introdusa clauza de retragere voluntara, potrivit careia statele membre se pot retrage din Uniune. Aceasta clauza nu figureaza in actualele tratate.

De-a lungul vremii si trecand prin valuri succesive de extindere, UE este aproape de un impas institutional din cauza birocratiei care se extinde si a procedurilor greoaie de luare a deciziilor. De aceea liderii UE si autorii textului constitutional au convenit sa limpezeasca procedurile si sa adapteze la o Uniune extinsa maniera de luare a hotararilor importante. In lumina acestor idei, instrumentele de actiune legislativa a Uniunii sunt simplificate, numarul lor fiind redus de la 15 la 6. Acelasi lucru se intampla si cu terminologia, prin introducerea Legii Europene si a Legii-Cadru Europene.  

Ratificarea Constitutiei Europene este ultima etapa care trebuie parcursa pentru finalizarea procesului de reforma institutionala inceput o data cu Tratatul de la Nisa. Tratatul Constitutional poate intra in vigoare numai in urma ratificarii sale in fiecare dintre statele semnatare. Pana in prezent, Tratatul Constitutional a fost ratificat de 15 state membre. In Finlanda, procedura de ratificare se afla in curs de desfasurare, asteptandu-se finalizarea ei pana la sfarsitul acestui an. Merita notat si faptul ca Germania a incheiat procedura parlamentara de ratificare, insa presedintele Horst Koehler nu a promulgat acest document inainte ca Tribunalul Constitutional de la Karlsruhe sa ia o decizie in cazul plangerii depuse de parlamentarul de centru-dreapta Peter Gauweiler. Acesta considera ca Tratatul Constitutional reduce prea mult puterea parlamentului national. La 31 octombrie a.c., judecatorul Siegfried Bros a declarat ca instanta nu se va pronunta pe dosar pana cand nu se va lua o decizie finala in privinta Tratatului la nivel european. Romania si Bulgaria au aprobat textul Tratatului o data cu ratificarea de catre parlamentele nationale a Tratatului lor de aderare.
Franta si Olanda au respins Tratatul Constitutional prin referendum la 29 mai, respectiv 1 iunie 2005.

In urma acestor rezultate si pentru depasirea impasului creat de respingerea Tratatului in Franta si Olanda, Uniunea Europeana a stabilit, in iunie 2005, o „perioada de reflectie“ pe aceasta tema. Perioada a fost prelungita la Consiliul European din iunie 2006. Pana acum, au contribuit la dezbatere state membre si institutii comunitare, ca si diferite ONG-uri sau personalitati europene.

Planul adoptat la Consiliul European din iunie 2006 implica atat prelungirea perioadei de reflectie, cat si o abordare complementara (twin track approach) sugerate de Comisia Europeana. Europenii se preocupa in continuare de aspectele institutionale si constitutionale, in paralel cu implementarea unei agende de obiective concrete (definitivarea pietei interne, solutionarea problematicii care tine de subsidiaritate, reglementari mai ferme si transparenta). In prezent, se contureaza cateva scenarii posibile.

Primul dintre acestea vizeaza mentinerea Tratatului asa cum a fost el negociat, in baza faptului ca reprezinta cel mai bun compromis la care s-a ajuns, prin negocieri dificile si indelungate. Se pronunta in acest sens statele care au ratificat deja textul, dar si altele care au stopat procedura de ratificare din cauza contextului nefavorabil (spre exemplu Irlanda, tara sub presedintia careia s-a ajuns la compromisul politic asupra Tratatului, sau Portugalia). Germania are o pozitie speciala, de presedintia germana, care va incepe la 1 ianuarie 2007, legandu-se asteptarile privind relansarea proiectului, prin propuneri concrete, in noul context european de dupa alegerile din Franta si Olanda (primavara 2007). Germania, prin cancelarul Angela Merkel, s-a pronuntat pentru pastrarea substantei politice a actualului text, continuarea ratificarii Tratatului Constitutional si evitarea aplicarii selective a prevederilor acestuia.

Un alt scenariu legat de viitorul Tratatului sustine selectarea si aplicarea selectiva a anumitor prevederi ale sale (cherry-picking). Astfel, Nicolas Sarkozy, posibil viitor presedinte al Frantei, a propus ratificarea anumitor prevederi din Constitutie sub forma unui minitratat. De asemenea, Andrew Duff (UK, ALDE) propune mentinerea („betonarea“) unor parti diin document. Europarlamentarul britanic a identificat cateva domenii unde sunt necesare, spune el, actiuni pentru a satisface asteptarile cetatenilor: guvernarea economica (cresterea autonomiei zonei euro), definirea unui model social, protectia mediului si revizuirea perspectivelor financiare.

In final, ultimul scenariu vizeaza negocierea unui nou text, plecand de la ideea ca actualul document este „mort“ (Olanda), sau punerea deoparte a proiectului institutional in favoarea unei abordari pragmatice, vizand consolidarea pietei unice, in timp ce procesul de reforma politico-institutionala trebuie lasat sa evolueze „organic“ (Marea Britanie).

Perspectiva avuta in vedere pentru identificarea unei solutii este, pe cat posibil, anul 2009. Aceasta data este importanta pentru functionarea UE deoarece atunci vor avea loc noi alegeri pentru Parlamentul European si tot atunci va fi numita o alta Comisie… Stop. Presupun ca multi dintre cititori au deja dureri de cap. Tot ce v-am spus, cu grija de a va informa corect, poate fi rezumat si altfel. Uniunea Europeana e cam obosita de efortul extinderii cu fostele state comuniste. Nu stie unde se va opri cu noile sale granite, pentru ca, iata, Turcia, Ucraina sau Georgia ar vrea sa intre si ele in club. Pe de alta parte, UE nu se poate „odihni“ prea mult, dat fiind ca destinul a circa 500 de milioane de cetateni depinde de ea. Proiectul trebuie sa continue, tot prin negocieri si compromisuri, cum se intampla in politica si diplomatie. Egalitate, OK, dar tot „cei mari“ – incepand cu „motorul franco-german“ – vor da directia si tonul. In ceea ce ne priveste, va trebui sa producem o alta elita politica si administrativa, formata din oameni mai tineri, cu studii serioase, cu alte mentalitati si cu aplombul de care vom avea nevoie, pentru ca, sa nu uitam, suntem a saptea tara, ca suprafata si populatie, din UE.

Va trebui sa ne scolim rapid, astfel incat parlamentarii, functionarii publici, dar si beneficiarii fondurilor structurale (pe scurt, ai banilor de la UE) sa se poata descurca in noua lor situatie istorica. Unele partide politice ne vor spune (ca si acum 16 ani) ca „inainte era mai bine“… Adevarul nu se conjuga insa la timpul trecut. Ne va fi mult mai bine „inainte“, dar numai daca vom merge inainte, pe drumul pe care am pornit. Si pe care l-am gasit destul de greu.

Textul Constitutiei Europene aduce noutati majore. In primul rand, Consiliul European (sefi de state si de guverne) ar urma sa fie prezidat de un presedinte ales pentru doi ani si jumatate. Se renunta, asadar, la sistemul actual al presedintiilor rotative (semestriale) ale Consiliului European. Cea mai mare inovatie a textului este crearea functiei de ministru al Afacerilor Externe, care preia sarcinile comisarului pentru Relatii Externe si ale inaltului reprezentant pentru Politica Externa si Securitate Comuna, fiind subordonat Consiliului.

Ministrul European al Afacerilor Externe este, totodata, si presedintele Consiliului de Ministri reunit in formatia care trateaza probleme de politica externa. Presedintele Comisiei va fi ales de Parlamentul European pe baza unei propuneri a Consiliului European. Statele membre vor avea cate un comisar european pana in 2014, data de la care numarul de comisari va fi redus, devenind egal cu doua treimi din numarul statelor membre. Comisarii isi vor exercita functia prin rotatie. Locurile din Parlamentul European sunt distribuite proportional si in ordine descrescatoare. Incepand cu urmatorul mandat, adica din 2009, Constitutia prevede minimum 6 fotolii parlamentare pentru statele membre. Numarul maxim de fotolii parlamentare pe care un stat membru le poate avea este 96.

Textul prevede ca o decizie privind componenta Parlamentului European pentru mandatul 2009-2014 sa fie luata de Consiliul European la propunerea Parlamentului, prin vot unanim. Numarul maxim al parlamentarilor europeni este stabilit la 750.

Steagul: cele 12 stele asezate in cerc simbolizeaza idealurile de unitate, solidaritate si armonie intre popoarele Europei
Imnul: provine din Simfonia a IX-a de Beethoven.
Ziua Europei: 9 mai. Ideile care au stat la baza formarii UE au fost enuntate de Robert Schuman, ministru de Externe al Frantei, la 9 mai 1950.
Motto-ul Uniunii Europene: „Uniti in diversitate“.

Textul Tratatului Constitutional aduce noutati si in privinta modului de luare a deciziilor in cadrul institutiilor europene. El defineste un nou sistem de majoritate calificata: 55% dintre statele membre, reprezentand 65% din populatie. Votul prin majoritate calificata in Consiliu (sefii de state si de guverne) este extins la alte 20 de domenii deja existente si la 20 de domenii nou-create. Adoptarea in comun a legilor si a legilor-cadru europene de catre Parlamentul European si Consiliu ar urma sa devina, potrivit proiectului, procedura legislativa obisnuita.

Textul introduce clauza-pasarela pentru facilitarea extinderii ulterioare a votului cu majoritate calificata in domenii reglementate prin unanimitate si trecerea la procedura legislativa obisnuita. In baza Tratatului Constitutional, atat Parlamentul European, cat si Consiliul de Ministri sunt obligate sa tina sedinte publice atunci cand analizeaza si adopta o propunere legislativa (transparenta procedurilor).

Nu vorbesc aici de marile companii deja prezente, vorbesc de companiile mici, care sunt, in opinia mea, cele ce misca intr-adevar pietele si creeaza tendintele. O alianta intre un IMM romanesc si o mica afacere din Franta, Germania sau Italia este, in opinia mea, mai importanta decat un contract semnat in cadru oficial si cu consiliere avocateasca. Pentru ca implica legaturi umane, mai intime si mai de durata decat hartia pe care sunt semnate documentele oficiale.

Nu sunt inspaimantat de ce va fi dupa 1 ianuarie 2007 in business. Cei care au avut intelepciunea de a se adapta la macar o catime din cat inseamna mult prea stufoasa legislatie europeana vor reusi; asta pentru ca nimeni nu va lovi cu satarul, din prima. Ne vom adapta unii la altii, iar taria pe care o dovedesc cei care acum sunt numiti capsunari si modul in care cei mai multi au stiut sa castige respect si apreciere ma fac optimist. In ciuda oricaror critici si oricaror obiectii venite de aiurea.

Sa ne aducem aminte de modul si data la care economia romaneasca a fost recunoscuta de catre europeni drept „de piata si functionala“. A fost numai un moment politic; si inainte, si dupa aceasta data, cine a vrut sa faca afaceri in Romania corect si cinstit a facut. Acestia si-au acordat singuri statut de economie de piata functionala.

La fel si dupa integrare: cine va voi, cine va fi puternic, ingenios si creativ va rezista. In rest sunt reguli elementare – piata, cerere si oferta, prevedere si responsabilitate, crestere de pret si recul al preturilor, aceleasi pentru toata lumea, din estul sau din vestul Europei. Sigur ca vom intalni si falimente ori prabusiri, dar acestea vor sanctiona numai lipsa de prevedere si delasarea.  Previzibil este si un val de fuziuni si achizitii, ce va implica in special companii locale; astfel, acestea se vor „apara“ de concurenta europeana. Consumatorii cred ca vor avea numai de castigat, chiar daca la un moment dat vor plati pentru o marfa sau pentru un serviciu ceva mai mult. Europa mare nu va fi un teritoriu ostil decat daca romanii vor vrea asta.

Dorin Oancea, editor business, Business Magazin

Doar 18% dintre romani au incredere in politicieni. „Doar“? Dar ce ziceti de nucleul dur al UE, unde „doar“ 7% italieni, 8% germani, 10% francezi au incredere in politicienii lor, ceea ce nu impiedica partidele din tarile pomenite sa castige alegeri la scor, sa aiba politici coerente, sa evite inteligent crize si sa contribuie activ la cresterea bunastarii celor care-i critica. Dar cand vor scadea politicienii nostri atat de mult in increderea electoratului – dupa ce vor fi trecut prin purgatorii si primeniri – incat sa le ducem dorul? Nu prea curand. Mult-invocata aliniere – deci modernizare – la curentele politice europene nu-si va arata imediat virtutile. Politicienii nostri au avut 17 ani sa invete cum se face politica in UE. N-au invatat ca o buna politica insemna o buna administrare. Ca banul public trebuie cheltuit cu chibzuinta. Ca electoratul trebuie convins, nu siluit. Vor invata. Sub rigorile UE, bani de aruncat (inclusiv pentru promisiuni electorale) vor fi putini. Greselile de strategie vor fi mai vizibile sub presiunea unui sistem performant la care ne vom fi conectat si care va taxa orice slabiciune. Ce va vrea sa insemne asta? Ca nu se vor mai castiga alegeri doar vorbind, fie si de la microfonul Parlamentului. Ca legile trebuie sa-si dovedeasca utilitatea in teren, daca politicienii nu vor sa-si dovedeasca inutilitatea in Parlament. Stanga va trebui sa adopte masuri mai evidente de dreapta pentru a putea atrage investitiile atat de curtate, iar dreapta va trebui sa initieze masuri de stanga – sub presiunea modelului social european, dar si pentru ca aderarea nu va face din toti niste victoriosi. Batalia se va da pe centrul politicii. Iar politica va fi mai prezenta printre oameni. Dar asta nu imediat, ci in ani.

Iulian Anghel, editor politica, Ziarul Financiar