Moartea vine din cer

Faptele in sine sunt, de acum, cunoscute. Intre orele 08.15 si 09.16, nouasprezece teroristi de origine araba deturneaza patru avioane ale curselor interne americane care decolasera de pe aeroporturile din Boston, Washington si Newark. Doua dintre acestea lovesc turnurile gemene ale World Trade Center, unul se zdrobeste de aripa de sud-est a Pentagonului, iar al patrulea, avand drept posibil obiectiv Casa Alba, se prabuseste pe un camp din apropierea oraselului Shanksville, Pennsylvania. Bilantul final: 2.976 de victime, dintre care 2.605 la WTC, 125 la Pentagon si 246 in cele patru avioane ale mortii.

Teroristii, cu varste cuprinse intre 20 si 33 de ani, sunt tineri musulmani, majoritatea (15) de origine saudita, care provin din familii medii, cu posibilitati, ei insisi avand studii superioare, calatorind mult in strainatate, traind timp indelungat in mijlocul societatii occidentale, pe care, insa, nu o inteleg, careia ii dispretuiesc valorile si, ca atare, o resping. Ce i-a determinat insa pe acesti tineri sa-si anihileze pana la sacrificiul suprem instinctul de conservare, aruncandu-se cu ochii larg deschisi in abisul mortii? este intrebarea al carei raspuns corect poate determina nu doar rezolvarea situatiei din Orientul Apropiat, ci si, intr-un plan mai larg, aplanarea posibilei ciocniri a doua civilizatii.
Pe de o parte este Islamul. Un miliard de musulmani care traiesc, in majoritatea lor, la limita subzistentei.

In tari sarace precum Afganistanul sau Sudanul, bantuite de fantasmele unui ev mediu autarhic si intolerant. In tari bogate, precum petromonarhiile Golfului: Arabia Saudita, Kuweitul sau Emiratele Arabe Unite, dispuse la un compromis rezonabil cu Occidentul si cu SUA. In tari intens modernizate, dar nu lipsite de tensiuni, mai degraba sociale decat religioase, ca Tunisia sau Maroc. In sfarsit, in state fundamentaliste sau laice care vad insa in Occident – si mai ales in Statele Unite – raul absolut: Iranul, Siria si, pana mai ieri, Libia.

Liantul acestei formidabile diversitati de regimuri statale, de optiuni de politica externa, de cai de acomodare cu prezentul este Coranul si milenara traditie a unei natiuni, cea araba, care, in urma cu douasprezece veacuri, se intindea de la Gange la Pirinei.

Pe de alta parte, Occidentul: bogat, sigur si mandru de valorile sale, pe care prea adeseori le considera universal-valabile. Nici lumea euroatlantica nu e unitara. Franta si tarile scandinave par sa trateze mai nuantat conflictul arabo-israelian sau afluxul imigrantilor musulmani in tarile lor. Puterile anglo-saxone, Statele Unite si Marea Britanie, au adoptat o atitudine transant proisraeliana si antifundamentalista, fapt ce le transforma, automat, in tinte ale urii pentru milioane de oameni care pun semnul egalitatii intre globalizare si americanizare. La acestea se adauga stabilirea bazelor militare americane in Arabia Saudita, tara locurilor sfinte Mecca si Medina, precum si ocuparea Afganistanului si a Irakului. Nu sunt ele, oare, argumentele fatwei lui Bin Laden, temeiul religios al actiunii din 11 septembrie a teroristilor?

Apelul liderului Al-Qaeda e fara echivoc: „Este de datoria fiecarui musulman sa omoare americani si pe aliatii acestora, militari sau civili, pretutindeni si prin orice mijloace.“ Nouasprezece tineri isi regasesc idealurile in aceste cuvinte. De altfel, prima etapa in formarea unui terorist consta in dobandirea convingerilor religioase si politice extremiste. Urmeaza inocularea ideii ca lumea se afla intr-o stare de permanent razboi si ca Occidentul este principalul inamic. Sinuciderea, interzisa de Coran, este prezentata ca o strategie acceptata, chiar dorita. Rasplata viitorilor asasini este Raiul in care vor intra ca martiri. Cea mai perversa si periculoasa etapa din antrenamentul psihologic al teroristilor o constituie dezumanizarea viitoarelor victime: acestea nu mai au dreptul de a fi considerate fiinte umane, deci demne de mila.

In cazul lui Mohamed Atta, creierul grupului terorist de la 11 septembrie, educatia extremista a inceput inca din familie. Tatal sau l-a crescut in ideea dominatiei americane asupra lumii si a pangaririi Egiptului, tara lui de bastina, de catre infidelii de peste Ocean.

Solutia la provocarea terorista este una singura: intelegerea cauzelor, dialogul, toleranta, acceptarea faptului ca oamenii sunt diferiti si ca idealurile lor nu pot fi inghesuite intr-un „pat al lui Procust“ globalizant si simplificator in acelasi timp.