Home » Cultură » Imperiile o poveste fara de sfarsit » Pagina 9

Imperiile o poveste fara de sfarsit

Descopera

Publicat: 22.08.2007

Imperiile fascineaza. Ca orice lucru care vine din trecut, par incarcate de acea maretie care prezentului ii lipseste. Imperiile ii fascineaza, deopotriva, pe cei care isi revendica o istorie petrecuta in interiorul frontierelor lor si pe cei care traiesc, uneori convulsiv, complexul de a le fi fost la margine. Asa cum le rememoreaza astazi istoricii, imperiile stau in chiar in inima Istoriei; ele au facut cel mai adesea istoria, iar oamenii lor au scris buna parte din aceasta istorie.

Pe 9 mai 1950, este lansat Planul Monnet: Franta propune Germaniei sa-si coreleze laolalta productia de carbune si otel, intr-o forma de colaborare deschisa tuturor.

Pe 25 martie 1957, la Roma, grupul celor sase tari occidentale asociate semneaza Tratatul Pietei Comune. Viitoarea Europa unita nu mai avea nevoie decat de caderea Cortinei de Fier, care trecea prin chiar mijlocul sau; este ceea ce avea sa se intample in 1990 – anul in care, pe 19 iunie, la Schengen, Belgia, Franta, Olanda, Luxemburg si Germania semneaza acordul de libera circulatie a persoanelor.

Crestinism si migratii
In anul 30 al erei noastre, un alt actor intra pe scena lumii: crestinismul. El va modela imperii, va fonda orase si ideologii politice. Recunoscut in 313 prin edictul de la Milano si imbratisat de imparatul Constantin (fondatorul orasului Constantinopol, in 330), crestinismul va deveni (in 391, in timpul imparatului Teodosius) religie oficiala de stat. Dar marile migratii puneau deja in discutie stabilitatea oferita de Pax Romana. Vizigotii, hunii, germanii, vandalii, suevii s.a. vor traversa Europa romana, schimband-o pentru totdeauna.

In 395, unitatea imperiala romana dintre Roma si Constantinopol se rupe; in 406, triburi foarte razboinice si austere trec pentru prima data limesul (granita) imperiala, pe Rhin, la Mainz: germanii intra astfel in istoria Europei. In 476, Imperiul Roman de Apus se prabuseste; diversele sale provincii devin tentante pentru neamuri pagane, dar pline de vitejie: anglo-saxonii intra in Britania romanizata, cucerind-o (449), iar francii ocupa fosta Gallia romana (486).

Primul imperiu universal
In centrul Peninsulei Balcanice are loc, spre finele civilizatiei grecesti, aventura celui mai grabit dar spectaculos imperiu al lumii antice, o data cu domnia regelui Filip al II-lea al Macedoniei (359-336 i.Hr.) si, mai ales, a fiului sau, Alexandru, elev al lui Aristotel. Alexandru cel Mare isi incepe periplul transcontinental la Dunare, prin cucerirea Dardanelelor (335 i.Hr.); vizita tanarului rege la mormantul legendarului Ahile, in Troia, pare a fi apogeul unui intreg mileniu de istorie greceasca.

In 331, Alexandru da batalia decisiva cu persii regelui Darius al III-lea; victorios si de neoprit, Macedoneanul supune Grecia si Egiptul, Asiria si Babilonul, si se indreapta, prin Asia centrala, spre subcontinentul indian, cucerind Kasmirul si Punjabul. In urma sa izbucnesc revolte; Alexandru se intoarce pentru calmarea lor, dar moare la Babilon, in 323 i.Hr. Douazeci de ani mai tarziu, imperiul alexandrin se prabuseste sub propria greutate. Sfarseste astfel primul imperiu universal al istoriei, cel mai extins pana la viitorul Imperiu Mongol al erei crestine.