Home » Cultură » Imperiile o poveste fara de sfarsit » Pagina 8

Imperiile o poveste fara de sfarsit

Descopera

Publicat: 22.08.2007

Imperiile fascineaza. Ca orice lucru care vine din trecut, par incarcate de acea maretie care prezentului ii lipseste. Imperiile ii fascineaza, deopotriva, pe cei care isi revendica o istorie petrecuta in interiorul frontierelor lor si pe cei care traiesc, uneori convulsiv, complexul de a le fi fost la margine. Asa cum le rememoreaza astazi istoricii, imperiile stau in chiar in inima Istoriei; ele au facut cel mai adesea istoria, iar oamenii lor au scris buna parte din aceasta istorie.

Marea provocare a prezentului european este insertia statelor din estul continentului in structura europeana pusa la punct in ultimele cinci decenii. Cu o economie intrata sub semnul unei planificari care nu va putea sa multumeasca pe toata lumea daca va dori sa fie realmente eficienta, cu o Constitutie unica (la care in prezent lucreaza o comisie prezidata de fostul presedinte francez Valéry Giscard d’Estaing), cu o forta armata comuna si cu un Parlament european cu atributii legislative generale, Uniunea Europeana se profileaza a fi competitorul cel mai probabil al Statelor Unite pe scena mondiala. S-ar putea spune ca Imperiul se va intoarce acasa – adica in Europa.

Foto: Guliver

FACTS

Un Caesar pe gustul slavilor: tarul
In anul 860, populatia varega – care domina caile comerciale dintre Marea Baltica si Marea Neagra – intemeiaza orasul-stat al Kievului; doua decenii mai tarziu, printul Oleg uneste Kievul si Novgorodul; in 989, cneazul Vladimir I impune crestinarea supusilor, lasand urmasilor, ca unic model, Bizantul deja legendar. Si alte imperii ale lumii slave aveau sa adopte, in timp, acelasi model: al doilea Imperiu Bulgar (1186-1346) sau Imperiul Serbiei Mari al lui Stefan Dusan (1346-1355). In 1237, tatarii Hoardei de Aur cuceresc Rusia kieveana, o ocupatie ce va dura mai bine de doua secole.

Peste exact un veac, incepe ascensiunea Moscovei; ajunsa mare cnezat in 1328, la doi ani dupa stabilirea aici a mitropolitului ortodox, Moscova este decorul in care, in 1547, Ivan al IV-lea este proclamat tar. Un orizont de asteptare, in mod cert, exista: dupa disparitia Bizantului, in 1453, statul moscovit devine principala forta a ortodoxiei in Europa. Ca si pentru alte state din zona, modernizarea inseamna preluarea modelului occidental; dinastia Romanovilor – ajunsa pe tronul Rusiei in 1613 si ilustrata magistral prin Petru cel Mare (1682-1725), Ecaterina a II-a (1762-1796) sau Alexandru I, inamicul lui Napoleon (1801-1825) – duce Rusia de la regat la imperiu. Dupa 1721, Imperiul Tarist este o realitate politica, militara si culturala a Europei, si asa va ramane pana in 1917, anul prabusirii sale.

Calatoria unei idei
Idee a Epocii luminilor si a lojilor masonice, ecou al memoriei si istoriei vechii Europe a lui Carol cel Mare de la anul 800, Europa unita isi incepe traseul contemporan pe 7 mai 1948, cand la La Haye se deschide primul congres al miscarilor paneuropene, care imbratiseaza ideea unei Uniuni Europene.

Pe 5 mai 1949, prinde forma Consiliul Europei, cu Belgia, Franta, Danemarca, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Suedia si Marea Britanie. Alte noua state occidentale devin membre in deceniile urmatoare.