Beatles in America
Promovarea formatiei o data facuta, turneul propriu-zis are loc in perioada 19 august ? 20 septembrie 1964 si insumeaza 32 de spectacole, derulate pe parcursul a 34 de zile. Brian Epstein impune presei restrictii severe. Singurul jurnalist american care primeste aproba-rea de a-i insoti pe Beatles-i este Larry Kane, un tanar reporter radio care-si transcrie ulte-rior amintirile intr-o carte devenita bestseller, Ticket to Ride.
La 19 august 1964, cei mai populari tineri din lume apar in costumele lor albastru-inchis in fata a peste 17.000 de fani, adunati in Cow Palace din San Francisco. Ei incep cu melodia I Saw Her Standing There si incheie, in delirul publicului, cu Twist and Shout. Frenezia admiratorilor care le distrug limuzina ii fac pe Beatles-i sa paraseasca stadionul cu o ambulanta. Nu va fi singurul eveniment de acest gen.
Doua zile mai tarziu, la Washington, 14.000 de fani dezlantuiti le vor lua cu asalt Cadillac-ul, iar in Atlantic City vor fi obligati sa plece de la concert cu masina unei spalatorii. Los Angeles, Cincinnati, New York, Las Vegas, Philadelphia, Chicago, Detroit, Baltimore, Pittsburgh si New Orleans gazduiesc rand pe rand concertele formatiei si sunt martorele exploziilor de admiratie ale tinerilor americani. Timp de o luna, Frank Sinatra si Elvis Presley par sa devina nume de domeniul trecutului.
La insistentele unui proprietar de club de baseball din Kansas City, Charles Finley, cei patru sustin un recital si in acest oras, in schimbul sumei de 150.000 de dolari, onorariu exorbitant la acea data. La nici un an de la asasinarea presedintelui Kennedy, Beatles-ii se confrunta si ei cu atmosfera violenta a capitalei texane, fiind avertizati de probabilitatea unui atentat cu bombe.
Finalul turneului este rezervat unor concerte speciale: unul in folosul copiilor cu dizabilitati, pe 20 septembrie la New York, altul adresat elitei culturale americane si desfasurat in aceeasi zi, la celebrul Paramount Theatre. Vor reveni in SUA in anii urmatori, ultimul lor concert live avand loc in 1966, la San Francisco.
Cel mai popular realizator de show-uri TV din SUA la acea vreme, Ed Sullivan, asistase intamplator, pe aeroportul din Londra, la sosirea Beatles-ilor dintr-un turneu in Suedia. Impresionat de primirea facuta de catre fanii britanici, Sullivan s-a gandit ca ar putea fi o buna afacere daca i-ar invita pe artisti in show-ul sau. La randul lui, Brian Epstein, managerul formatiei, nu putea sa rateze ocazia de a cuceri cea mai importanta piata muzicala a lumii.
Trecusera sapte ani de cand John Lennon (1940-1980) isi infiintase propria formatie, The Quarrymen. Intalnirea providentiala dintre Lennon si Paul McCartney (n.1942) se produsese in acelasi an, 1957.
Tot providenta l-a adus in formatie si pe George Harrison (1943-2001): Paul l-a intalnit in autobuzul cu care mergea spre scoala si l-a invitat sa intre in trupa sa si a lui Lennon. In 1960, formatia si-a schimbat numele in The Beatles. Din componenta ei faceau parte John Lennon, Paul McCartney, George Harrison si Pete Best care, in 1962, a fost inlocuit cu Ringo Starr (n. 1940).
Paradoxal, cei patru cunosc succesul in Germania, la Hamburg. Prima inregistrare o fac in 1961, iar primul hit, Love Me Do, il lanseaza un an mai tarziu, pe 5 octombrie 1962. Explodeaza practic in 1963, cu Please, Please Me, ajuns rapid numarul 1 in topurile britanice. Evident, turneul din America trebuia sa le consolideze statutul de cea mai buna formatie a momentului. La 9 februarie 1964, Beatles-ii apar in show-ul lui Sullivan in fata unei asistente compuse din 728 de spectatori si 73 de milioane de telespectatori, record de audienta la acea vreme. In timpul emisiunii, ei canta cateva dintre melodiile lor de succes, printre care All My Loving, She Loves You si I Want to Hold Your Hand.
Succesul inregistrat il determina pe Ed Sullivan sa realizeze un nou show cu ei, pe 16 februarie, la Deauville Hotel din Miami, cel de-al treilea fiind difuzat pe 23 februarie, la doua zile dupa ce formatia parasise America. John Lennon fusese atat de nervos in timpul ultimului spectacol, incat isi scrisese versurile melodiilor pe spatele chitarei, pentru a nu risca sa le uite.